marți, 18 noiembrie 2014

Astazi

Usor,usor am inteles ca nimeni nu imi poate judeca defectele,nu ma poate trage la rost.Doar eu stiu de ce am ales pasiunea si m-am aruncat in bratele celor ce nu au stiut ce sa faca cu atata iubire.
N-au stiut sa pretuiasca,sa asculte,sa inteleaga si sa ma sprijine .Mi-au calcat in picioare visele si s-au mirat cand m-au vazut plecand.
Mi-a fost greu sa recunosc ca am gresit,mi-a fost greu sa recunosc ca am visat lucruri imposibile,dar a trebuit sa infrunt adevarul atunci cand am cautat in buzunare si am gasit doar false promisiuni,vorbe si minciuni.
Am ales iubirea,increderea si respectul.Aleg sa uit persoanele care mi-au facut rau ,aleg sa zambesc mai mult.Aleg sa multumesc vietii pentru ca,desi am pierdut,a stiut intotdeauna sa ma surprinda.
Astazi ma declar fericita pentru ca am trait fiecare zi si pentru ca intotdeauna am ales cu sufletul.

duminică, 16 noiembrie 2014

Sufletul meu...





Sufletul meu calca stramb.Da cu mine de tine,pentru ca mai apoi sa zideasca ziduri intre noi.Ai intrat inauntru fara sa ma anunti si din pacate ai uitat sa ma inveti cum sa te dau afara.Ma doare,e ca o boala...Ma arde...Ce nebunie!Ce iubire! Cum am ajuns sa-l las sa-mi calce sufletul in picioare?
Cum a venit,asa a plecat. Iar eu? Eu am ramas acolo,vulnerabila in fata iubirii.


Vine si pleaca.Raman doar eu cu mine.

Nu stii sa mergi alaturi de mine fara sa-mi calci sufletul.E vina mea.Eu te-am lasat acolo.Si n-am vrut sa ma pierd atat de mult,caci sufletul meu era deja prea trist si prea obosit.Dar m-am pierdut...
Tie nu pot sa-ti cer sa ma-ntelegi.Nici eu nu stiu de ce mi-e sufletul atat de nesatul de tine!Un singur lucru pot sa-ti cer:
Cum poti sa spui ca nu stii ce e ura,cand ai secat cu-atata rautate tot ce era mai bun din mine?

luni, 20 octombrie 2014

Ea

Si a trecut timpul  si ea s-a intors la vechile obiceiuri, si de-asta ii era atat de frica.. Si ar fi vrut, chiar ar fi vrut sa vina, sa scrie,sa deschida aici tot amestecul acela bizar din ea.Cu furie, si fericire si entuziasm si spaima, cu regret si cu ... tot. A iertat, pentru ca s-a trezit in fiecare dimineata cu acelasi gand si aceeasi dorinta. A crezut ca a clarificat tot, sa poata pune punct, sa mearga linistita mai departe, si sa nu se mai impiedice de atatea intrebari si dubii si regrete. Dar el s-a intors intr-un fel straniu,s-a intors mai mult sau mai putin spus si a vrut sa il indeparteze, a incercat sa il indeparteze, pentru ca stia ca nimic din toate astea nu ii vor face bine decat pe moment.

Acum? Iar nu are somn, si iar greseste, si iar il vrea.Problema dintre ei doi este ca ea nu il mai vrea in reprize,il vrea acum ,aici si pentru totdeauna.Il roaga sa aleaga ...Nici macar nu ii impune sa o aleaga pe ea ,doar sa aleaga ,sa aleaga un final al povestii,sa aleaga un drum. Se intreaba uneori ...Daca se va trezi intr-o dimineata si va spune clar si raspicat :"Eu am plecat.m-am saturat sa mai astept." ! " La cat e de sucita..n-ar trebui ca sa il mire ...

E simplu.Il vrea aici. Nu vrea sa auda de el doar la sfarsitul zilei sau mai rau ,la sfarsitul unei saptamani grele.Il vrea al ei . Aici! Acum ! Vrea multe si-i pare ca totul se complica pe zi ce trece.El stie ce vrea ea.Caci tot el a adus-o din nou in aceasta poveste.Uneori il pastreaza cu toate partile lui rele,caci are nevoie de cele bune . Uneori e de acord sa ii plateasca o luna de lacrimi pentru o seara de fericire.Dar ce naiba ? Il iubeste,dar se iubeste si pe ea.Cat sa se mai distruga ?
Si-oricum ... habar nu are ce vrea sa-i spuna mai exact acum ,caci e in ceata ,asa e ea cand se loveste cu capul a mia oara ,asa e ea cand e nervoasa,asa e ea cand plange..Asa e ea proasta ...Are momente cand orice urma de ratiune ii paralizeaza,momente cand tot ce face,face cu inima.Si nu i-ar parea rau ...daca el nu ar face-o sa-i para...
Un singur lucru stie ...
El a incurcat-o ,el sa o descurce! El a omorat-o,el sa ii dea viata ! El i-a luat mintile,tot el sa faca bine sa i le bage in cap inapoi ! 

vineri, 26 septembrie 2014

Trist,dar adevarat!

Iubesti,dar nu te simti iubit.Nerabdarea ta nu are limite iar celalalt amana momentul.Vrei sa-l atingi iar el se fereste. Il chemi si nu vine.Stai in fata lui si nu te vede. E doar o iubire intr-un singur sens,pe care o percepi doar tu, care te rascoleste , iti arde sufletul cu fiecare zi in care iti faci planuri cu el si in fiecare noapte cand descoperi ce singura esti.O iubire intr-un sens interzis, care te macina si nu poti sa scapi de ea,te cuprinde, te roade,te chinuie. Iubirea nu e niciodata in parti egale.Unul iubeste mai mult decat celalalt. Uneori e ca un cerc vicios…iubesti pe unul care iubeste pe alta care iubeste pe altul…Sa te simti plin de iubire si sa nu poti sa te manifesti, sa te cuprinda dorul iar el sa nu-si mai aduca aminte de tine. Sa te indragostesti exact de persoana care de-abia te observa.Complicam atat de mult iubirea. Ne dorim de fiecare data exact ce ne este imposibil de obtinut. Cum se face ca ne indragostim de persoane nepotrivite,cand sentimentele cele mai frumoase le irosim pe oamenii care nu vad si nu simt tot ce vine din inima noastra? Cand in loc sa ne apropiem, ne indepartam tot mai tare? Cand totul se iroseste sub privirea acelui care nu-i pasa ca te pierde. Sa simti cum creste o iubire in tine, cum cauti cu disperare sa-ti inabusi dorul,cum toate cuvintele frumoase ti se gatuie la iesirea din suflet. Sa ucizi dorinta si sa suferi pentru un vis care nu-ti apartine. Sa alegi locul ascuns pentru lacrimile tale,sa ingropi o iubire care nu s-a nascut inca.
E doar un blestem …sa iubesti exact pe omul care nu e capabil sa te iubeasca.

miercuri, 24 septembrie 2014

Ea e femeia...

N-are cum sa le explice lor si nici nu vrea, ca iubirea ta e defapt frumoasa,n-au ei de unde sa stie ca si tu stii sa simti si sa iubesti.Pentru unele persoane iubirea e ca si cititul.Iubesti o carte,o savurezi,dar apar mereu titluri noi...o lasi pe ea cea veche pe un raft,la care te intorci din cand in cand pentru ca oricum , ea ti-a ramas in suflet.. Acele persoane pleaca,se-ntorc,iubirea lor pare sa tina 2 zile,dar defapt tine o viata...N-aveti voi ,cei care judecati de unde sa stiti!
Nimeni nu o sa inteleaga ca uneori o femeie isi pierde creierul si inima si intreaga fiinta intr-o imbratisare.Nimeni nu o sa inteleaga ca ea chiar iubeste slabiciunile lui,el are cel mai dulce egoism,cea mai dulce nepasare,iar ea iubeste totul...pana si faptul ca o lasa aproape fara viata atunci cand pleaca.Ea e femeia care a inteles ca e nevoie de mai mult decat replici siropoase pentru a zdruncina o viata.Ea e femeia care a invatat ca noi , nu ne-am nascut pentru a poseda oameni.Nimeni si nimic nu ne apartine.Ne-am nascut sa adunam sentimente,amintiri,sa traim,nu sa avem...
Ea e femeia care il va astepta si-l va primi cu bratele deschise de fiecare data cand se va intoarce.Ea e femeia care il va primi de parca nu ar fi plecat nicicand,care il va lasa sa bantuie ,sperand ca intr-o zi se va intoarce.E uimitor cum este construita,cum poate inca sa viseze,sa iubeasca,de parca n-ar fi fost niciodata ranita? Ea e femeia ce nu are regrete,doar doruri.Femeia ce infrunta lumea intreaga pentru ceea ce iubeste.Iar tu,barbatul,daca poti trai fara ea,traieste!Dar nu o sa poti pentru ca :te-a ales pe tine dintre atatia,pentru ca e a ta,pentru ca nu ii e rusine lumii sa arate ca te iubeste,pentru ca nu ii e teama sa-ti marturiseasca si cele mai ascunse ganduri,pentru ca nu-i pasa de lume,pentru ca se chinuie constant sa te imblanzeasca,pentru ca se lupta mereu pentru tine,pentru ca te vrea fericit,pentru ca fara tine nu-i nimic,pentru ca te face sa te simti puternic,pentru ca se cutremura la gandul ca te va pierde,pentru ca e tot ceea ce tu nu esti,pentru ca miroase a vanilie si-a ciocolata ,pentru ca are rabdare,pentru ca nu ii e teama sa creada in tine orbeste,pentru ca e singura ce iti iubeste si defectele,pentru ca e ea.Ea e femeia...

marți, 23 septembrie 2014

Sa traim!

A venit momentul sa traim.Aici.Acum.Maine nu mai e demult o solutie,caci noi oamenii ne pierdem.Nu stiu cum,unde si nu inteleg de ce,dar ne pierdem,ne pierdem zilnic,nu ne bucuram de absolut nimic pentru ca suntem prea inversunati sa alergam dupa acel altceva.Si-atunci ma intreb uneori ,noi cand mai traim?
Acum e momentul sa traim.Acum, aici. Nu maine, nu altundeva, Nu mai e timp de zabovit, trebuie sa gasim ziua de azi si sa o traim mai intens decat niciodata! Fara regrete, resentimente sau pareri de rau; doar exuberanta si creativitate!
Succesul este efemer si orice alt lucru ce ne poate aduce satisfactii materiale la fel.Ce ne ramane in final in afara de amintirile legate de cei dragi noua?
Asa ca nu ma mai intreba nimic,nu-mi cere nimic,oricum voi da totul.Oricum nu stiu ce se intampla cu mine.Taci! Ia-ma in brate si nu spune nimic!
Hai sa ne bucuram de viata asta care si asa nu e usoara!Sa nu ne fie frica niciodata sa simtim,e cel mai bun lucru pe care noi ca fiinte umane suntem capabili sa il facem.

duminică, 21 septembrie 2014

Ploua....

Nu avea umbrela si nici macar nu ii pasa,caci ploaia asta ii facea atat de bine.Umbrele colorate alergau haotic si lacrimile de cer se izbeau fara mila de chipul sau trist,dar frumos.Si-apoi nu stiu de unde si cum dar un parfum atat de cunoscut i-a invadat toate simturile.Pacat,caci nu a durat prea mult.Ploaia a clatit aerul de orice urma de mireasma,lasand in urma doar mirosul sau.Ploaia miroase-a nou,a tristete,dar si a iubire.Vantul se repede din toate directiile si ii infasoara trupul.                                           Tinea ochii inchisi si astepta ca ploaia sa o spele,lasand lacrimile calde sa se imbine cu ploaia rece.Iubea ploaia....
    Caci oamenii se schimba si sentimentele se schimba.Pana si ploaia se schimba, devine rece si greoaie.
    Lasa ploaia sa-i spele sufletul si dorul.Și plouă, plouă, plouă… și să mai plouă… să nu se mai oprească vreun an.

Poveste...

Plouase de curand si inca se mai pregatea sa ploua.Era atat de frumoasa in cenusiul dupa amiezii,iar trecatorii desi alergau incercand sa se apere de ploaie,furau cate un moment in care sa se opreasca si sa o admire.Era trista,iar buzele ii tremurau,era de o tristete magica.
M-am asezat in mijlocul lumii ca sa 
inteleg mai bine,sa vad tot,sa patrund tot,sa ma umplu de energie.Am nevoie de energie,de lumina si iubirea pe care o emana ceilalti,caci nu mai am putere....Nu mai am putere sa ma lupt cu mine insumi,nu mai am putere sa ma invart in acest cerc vicios din care parca nu mai am scapare.Vreau sa-mi scutur sufletul de tot ce simt,tot ce regret.Simt ca ma topesc de neputinta si ca ma zbat intr-un cerc ce ma sufoca.Am fost intotdeauna o persoana careia i-a fost frica.Surprinzator,nu de tristete,ci de fericire! Poate pentru ca intotdeauna am dat totul si am pierdut totul.Problema mea cea mai mare este ca iti trebuie un curaj nebun ca sa alegi in viata.Fara indoiala,frica mea cea mai mare este frica de fericire.Un paradox in termeni si sensuri..Cum am ajuns sa simt fiori de teama atunci cand ma gandesc la fericire,cum am ajuns sa sufar de aceasta boala naprasnica a sufletului?
Din păcate, atât de mulţi dintre noi au avut parte tocmai de inversul fericirii încât, la un moment dat ne e şi teamă să ne mai gândim la asta. De fiecare dată când am încercat să-i simt aroma am primit lovituri grele. Veneam atat cu bratele ,cat si cu sufletul deschis catre ea apoi.., dintr-o dată, capul imi vajaia, oasele ma dureau si ma zbateam in noroiul în care am fost aruncata.M-am ridicat cu greu,speranta m-a scos din nou afara.Am vazut soarele si i-am multumit ca imi incalzeste sufletul.Dar s-a intamplat din nou.Cerul s-a prabusit peste mine.Si-atunci cum sa nu-mi fie teama de EA,de fericire?
Stau acolo in strada si vantul parca ma cauta,ma arunca in mijlocul unei multimi de oameni nepasatori pe care ii privesc fara sa-mi pese macar.Nu observ nimic atipic in afara de chipul tau ce se izbeste de mine ,parca atat de ireal.Ma agat de aceasta imagine cu disperare si te privesc...te privesc rece, puternica ,indiferenta ,ca sa-ti arat ca tu m-ai invatat sa fiu asa. Mi-arunci inapoi o privire ce urla de orgoliu.Tu n-ai idee cum e sa privesti nepasatoare,cand ti-ai dori sa spui atatea lucruri...Eu pot sa te mint prin deplina tacere,tu poti sa ma minti odata cu fiecare cuvant pe care il rostesti,dar privirile nu mint....Contactul vizual,un lucru atat de periculos si de misterios!Te-ntoarce pe toate partile,te cutremura,iti rastoarna ziua,saptamana sau intreaga viata.Te-ai intrebat vreodata cum poate o privire sa ascunda atatea?
Ok.Respir.Sunt calma sau cel putin imi doresc sa fiu.Inspir.Expir.Inspir.Expir.Te-apropii.Totul se naruie.Nu mai inteleg miscarea.Inspir.Expir.Expir.Inspir.Ma clatin.Nu observi.Zambesti fals.Expir.Expir.Inspir.Inspir.Plamanii mei nu mai fac fata.
Eu nu fug.Eu sunt puternica.Respir.Ma sufoc.Inspir.Expir.Ma zbat.Inspir.Expir.Ma omor singura.Inspir.Expir.Inspir.Expir.M-asez in fata ta si simt cum durerea mea se amelioreaza.

Sa te cunosti...

Inca de mici ne exploram limitele pentru a ne cunoaste.De la o anumita varsta suntem capabili sa spunem ce ne place si ce nu,avem un sistem de valori si de credinte.Suntem unici in complexitatea noastra ,in multilateralitatea noastra si este imposibil sa gasesti doi oameni care sa gandeasca sau sa actioneze la fel in fiecare zi.
 Reactionam diferit fata de persoane diferite,dar in situatii similare.Exista persoane care reusesc sa scoata din noi tot ceea ce este mai bun si altele care din contra aduc la suprafata tot ceea ce este mai rau si mai urat.Si-atunci in ce masura putem afirma ca am ajuns in punctul in care ne cunoastem?Cunoasterea de sine consta in ceea ce este in sufletul nostru sau in ceea ce oamenii din jur ne ajuta sa aducem la suprafata?
 Se spune ca omul ajunge sa se cunoasca cu adevarat numai cand este pus sa se masoare cu obstacolele.
Se cunoaste omul chiar atat de bine pe el insusi?Ce va face in fata obstacolului?Va fugi sau va ramane si il va infrunta ?Fiecare eveniment din viata noastra ne ajuta sa ne cunoastem mai bine,sa ne descoperim esenta ,ascunsa acolo in adancul sufletului nostru.Poate ca in suflet purtam adevarate margaritare despre care nu vorbim niciodata si pe care nu le aratam nimanui.Poate ca nici noi nu stim inca despre ele.
Sa ai puterea sa te accepti asa cum esti:cu bune si cu rele,aceasta este calea catre cunoasterea de sine absoluta.
 Si totusi ,de multe ori raman intrebari.Este posibil oare ca noi muritorii sa ne cunoastem in totalitate?Detinem oare destul timp pe aceasta lume pentru a duce la capat aceasta misiune? Raspunsul sta ascuns in noi si in capacitatea noastra de a ne intelege.

  Cunoasterea si acceptarea de sine este privita ca o forma de renastere.Pentru ca ceva nou si bun sa se nasca,ceva vechi trebuie sa moara.Eu ma cunosc si ma accept pe mine!Dar tu?

marți, 15 aprilie 2014

Confesiunile diminetii

Se vede atunci cand o femeie iubeste si este iubita.Pe langa calitatile pe care incearca cu disperare sa le arate celui drag ,mai are una atat de mare : siguranta ca are un barbat pe care se poate baza.Siguranta bratelor in care se arunca cu atata incredere.O femeie iubeste fericirea ce zburda din ochii barbatului iubit atunci cand o vede aranjata,frumoasa,gata sa iasa in dreapta lui.O femeie iubeste cand realizeaza ca un barbat ar face orice pentru fericirea sa.Barbatul iubit are acest dar...te face sa te simti minunata in ciuda micilor defecte pe care ti le-a acceptat,te face sa te simti norocoasa ca ai fost aleasa dintre sutele de alte femei.O privire,un gest,un zambet ii este de ajuns,iubeste si poate muta din nou muntii din loc.
Sa o faci fericita,sa o iubesti cu adevarat,sa-i faci sufletul sa rada,sa o surprinzi si sa o pui pe primul loc,iar ea,femeia va avea grija de tine,te va iubi neconditionat,te va imbratisa atunci cand iti este greu,isi va face griji pentru tine,va avea rabdare,va invata sa fie mai buna pentru tine,te va asculta,te va ierta,va plange pentru ca te iubeste.
De un lucru trebuie sa nu te indoiesti....Daca o femeie a ales sa ierte,sa mearga pe un drum,va lua cu ea doar amintirile placute.Indiferent cat a pierdut ,femeia stie sa multumeasca vietii pentru ca a surprins-o din nou.
Rascolindu-si prin suflet,a inteles in sfarsit ca este pregatita pentru un nou inceput.Un inceput plin de incredere,fara regrete sau reprosuri.Ce-si mai doreste ea acum ? Sa se ascunda in bratele sufletului sau pereche si sa ramana acolo o vesnicie.

luni, 24 februarie 2014

Oameni si oameni

Sa porti un razboi psihologic cu o alta persoana poate sa fie pe cat de frumos,atat de dramatic.Vor exista intotdeauna oameni care ne vor privi in ochi si ne vor minti fara rusine, oameni care nu cunosc adevaratul sens al prieteniei si al iubirii, oameni pentru care nu conteaza cat de putin cei din jurul lor.Acesti oameni exista pentru a ne marca vietile cu experiente negative, tocmai pentru a ne maturiza si a invata in cine trebuie sa ai incredere si in cine nu. Acesti oameni te ajuta sa vezi mai bine, sa intelegi mai bine, sa simti mai bine. Sa intelegi ca prietenia nu are pret, ca iubirea este cel mai valoros lucru pe care il poti avea in viata, ca si cei mai buni prieteni te vor injunghia pe la spate daca vor avea ocazia.Mizeria umana poate atinge valente, dimensiuni si forme negandite, neinchipuite si nemasurabile .Oamenii ofera sentimente si cuvinte frumoase numai pentru interesele proprii.Raul poate lua forme multiple si nuante de griuri colorate. N-am inteles niciodata rostul lui si satisfactia pe care o poate aduce. Mai usor pot sa inteleg un rau facut ca rasplata pentru un altul, ca razbunare. Pana la un punct, e omenesc, iar tot ce este omenesc este de inteles si de iertat. Insa un rau gratuit, intentionat,facut unui om care ti-a oferit  un loc sincer si important in viata sa ma dezgusta total. Ma dezgusta pana in maduva oaselor oamenii care fac rau fara a regreta,oamenii care se joaca cu alti oameni fara a se uita in urma.Ma dezgusta oamenii care ii trateaza pe toti ceilalti cu superioritate,oamenii care refuza sa faca o schimbare in bine pentru cei dragi,oamenii care in a oferi sentimente sincere vad defapt un defect.Pentru ca nu-i asa?De ce sa renunti la orgoliu si duritate,la faima ta de barbat /femeie intangibil/a ?Pentru acesti oameni mai importanta e reputatia,imaginea de oameni duri,fara sentimente.Un barbat adevarat nu este cel care isi ascunde sentimentele,ci acela care stie sa si le arate.Un barbat adevarat face sacrificii,da explicatii,si toate astea numai pentru a ii face un bine si celei de langa el.Un barbat care se uita dupa prea multe femei,o va pierde cu siguranta pe cea care are ochi doar pentru el.Si nici macar atunci nu se va uita in urma,nu o va chema inapoi,pentru ca da....asta l-ar face sa para mai putin puternic.Barbatul adevarat e cel care isi recunoaste greselile,le indreapta si isi recastiga increderea.
Ceilalti .....dupa ce vor calca in picioare tot ,dupa ce vor trata totul cu indiferenta,dupa ce nu vor scoate un cuvant chiar si atunci cand tacerea e criminala,vor ramane cu el ,cu orgoliul acela prostesc.Vor ramane intr-o "perfecta" fuziune cu orgoliul ,mai singuri ca niciodata,mai nefericiti ca niciodata,mai jos ca niciodata,sperand ca orgoliul ii va imbratisa mai bine !

luni, 3 februarie 2014

P.S: Sufletul meu nu e o gara !

          Sufletul meu nu e o gara!

           Cum sa primesc pe cineva cu bratele larg deschise atunci cand simt ca nici macar nu ma vrea in viata sa?Din pacate,nu toate femeile pot fi pacalite cu zambete duioase si vorbe dulci.
           Da,exista si femei care oricat de indragostite ar fi,sunt inzestrate cu gradul acela de maturitate care le permite sa priveasca si sa judece lucrurile obiectiv.
           Mi-am irosit prea mult timp din viata cu oameni nesinceri si incapabili sa iubeasca si chiar nu am de gand sa o mai fac.Nu vreau sa mai plang pentru oamenii care nu stiu sa pretuiasca,sa respecte si sa daruiasca.Daca ofer TOTUL,vreau TOTUL in schimb!
           M-am saturat sa astept in fata unor ziduri si sa imi limitez fericirea la o singura persoana.Sunt om si inevitabil gresesc.Gresesc atunci cand ma incapatanez sa imi fac loc in sufletele unor persoane care nu vor sa ma primeasca.Nici un om nu imi este dator sa imi ramana alaturi.Vreau langa mine oameni care au ramas acolo din propriile convingeri.
          Ah,cat as vrea sa pot sa cred in oameni! Dar nu pot! Nu cred in oameni care nu au verticalitate,in oameni care se ascund! Nu cred in sentimente declarate,ci in sentimente demonstrate!
         Stiu cine sunt si merit mult mai mult decat iubire cersita si dovezi ale ei.Merit mai mult decat oameni indecisi care ma hranesc cu promisiuni si iluzii.
         Iubirea,la fel ca multe alte sentimente inaltatoare,trebuie simtita,nu ascunsa !

M-am încăpăţânat să mă cuibăresc în suflete neprimitoare şi reci, pe care le credeam palate frumoase şi m-am trezit captivă în nişte peşteri goale…
- See more at: http://www.irinab.com/#sthash.7Ln50mGI.dpuf
M-am încăpăţânat să mă cuibăresc în suflete neprimitoare şi reci, pe care le credeam palate frumoase şi m-am trezit captivă în nişte peşteri goale…
- See more at: http://www.irinab.com/#sthash.7Ln50mGI.dpuf
M-am încăpăţânat să mă cuibăresc în suflete neprimitoare şi reci, pe care le credeam palate frumoase şi m-am trezit captivă în nişte peşteri goale…
- See more at: http://www.irinab.com/#sthash.7Ln50mGI.dpuf

joi, 30 ianuarie 2014

De ce iubim barbatii

De ce iubim barbatii?
Ii iubesti pentru cum te simti atunci cand te cuprind,de parca lumea toata a luat sfarsit si tu esti inchisa intr-o camera mica,in siguranta.
Pentru ca oricat ne-am chinui noi sa aratam bine,ei ne plec mai mult dezbracate,decat imbracate.
Pentru ca suporta cu stoicism micile noastre crize de gelozie sau de lipsa de atentie.
Pentru ca nu se pot uita la o alta femeie,fara ca noi sa nu observam.
Pentru ca ne plac si dimineata,asa nemachiate si ciufulite.
Pentru ca ne promit si luna de pe cer,chiar daca stiu ca noi nu-i credem.
Pentru ca nu reusesc niciodata sa ne inteleaga,chiar daca ei incearca cu tot sufletul.
Pentru ca uneori barbatul e omul acela cu sufletul stins.
Ii acuzam mereu de infidelitate,uitand ca tocmai noi femeile i-am sedus cu formele noastre,cu marginile noastre fermecatoare.
Ii acuzam ca nu sunt sensibili,cand tocmai puterea si controlul pe care le emana ne-au atras la ei.
Ii iubim pentru ca orice pereche de pantofi cu toc de 12 cm le pot atrage atentia.
Pentru ca ne spun ca ne iubesc,exact atunci cand nu ne asteptam,doar pentru a ne dezarma.
Pentru ca ei nu barfesc,"discuta".
Pentru ca desi o plac pe femeia ce intoarce capul atunci cand e fluierata pe strada,o iubesc pe cea care ramane serioasa si demna.
Pentru ca ne fac sa simtim ca traim....

marți, 28 ianuarie 2014

Te iubesc!Minciuna sau adevar?

 Lumea in care traim noi este dupa parerea mea lumea "Te iubesc-ului " spus mult prea usor.Din obisnuinta sau poate uneori chiar si din interes spunem prea usor aceste doua cuvinte.Cateodata le spunem din egoism, alteori cu inima larg deschisa. Dar totusi mult prea usor si fara sa raportam cuvintele la sentimentele pe care le purtam. Ma uit in jur si constat cu tristete ca se spun aceste cuvinte cu atata nonsalanta, de multe ori doar pentru a obtine ceva sau pentru a scapa dintr-o situatie delicata in care l-am ranit pe cel de langa noi.
   De parca asta ar trebui sa spuna totul, de parca este reteta universala a intelegerii si compasiunii dintre doi oameni. Doua cuvinte banale ,spuse din pacate atat de usor..... 
Te-ai intrebat vreodata ce lasi in urma acestor doua cuvinte? Iluzii,sperante...speranta ca e chiar asa! Sau mai rau : asteptari !  Caci nu-i asa? Un "Te iubesc" aruncat in treacat iti inalta sufletul,dar atunci cand faptele arata contrariul,cazi din nou ....
  Cum as putea eu,fiinta atat de slaba si fragila sa-mi protejez sufletul de cuvinte nesincere?Sentimentele astea se arata,se simt si nu dispar peste noapte.Atunci cand faptele fac cele doua cuvinte frumoase sa se risipeasca cum pot eu sa ma mai pacalesc?

  A iubi inseamna sa te lasi pe tine pe locul doi, sa dai totul neconditionat, sa oferi fericire, sa respiri acelasi aer, sa nu permiti nimanui sa te clinteasca, sa il vezi doar pe el sau sa o vezi doar pe ea indiferent cine isi intinde farmecele asupra ta, sa fie totul simplu si firesc, sa vina de la sine, sa fiti impenetrabili.A iubi nu inseamna doar sa o spui....ci in primul rand sa o arati!
   Eu una,nu astept de la oamenii pe care ii iubesc sa ma iubeasca in schimb.N-as vrea niciodata ca cel drag mie sa se simta conditionat sa ma iubeasca inapoi,doar pentru ca eu simt asta.Eu cand spun te iubesc  e pentru ca intradevar,iubesc cu intreaga mea fiinta.

luni, 13 ianuarie 2014

O femeie frumoasa

Cunosc atatea femei frumoase,dar totusi am ajuns la concluzia ca barbatii adevarati pot sa fie cuceriti doar prin simplitate,eleganta si sinceritate.Un barbat adevarat nu cauta perfectiunea,pentru ca stie prea bine ca ea nu exista.Frumusetea unei femei nu se poate masura.O femeie e frumoasa atunci cand zambeste,atunci cand iubeste cu tot sufletul ei ,o femeie e frumoasa atunci cand este suficient de matura sa isi accepte defectele si sa le transforme treptat in calitati.O femeie e frumoasa atunci cand te face sa uiti de greutati,atunci cand te face sa simti ca orice s-ar intampla ea va ramane neclintita acolo.Dorinta ei de a transforma raul in bine,de a inchide ochii in fata greselilor tale,dorinta ei de a schimba intreaga lume cu o mica sclipire de speranta o face sa fie unica si frumoasa in ochii unui barbat.
O femeie este frumoasa atunci cand te surprinde,cand lumineaza inteaga incapere cu zambetul sau desi a plans intreaga noapte.E frumoasa atunci cand se ridica din noroi ,uita si se vindeca singura.E frumoasa pentru ca e femeie,pentru ca are atatea intrebari si cere atatea raspunsuri! Femeia frumoasa te iarta atunci cand tu ai uitat-o intr-un colt,te surprinde cu sufletul ei curat.Femeia frumoasa plange atunci cand iubeste,cand ii este dor,cand e dezamagita,plange pana lacrimile i se usuca.Te pune la incercare,te roaga sa pleci ,cand defapt tot ce isi doreste e sa ramai.
Numai o femeie adevarata poate cuceri un barbat adevarat,caci ea stie sa se iubeasca,sa se apere si sa aiba incredere in ceea ce este.

miercuri, 8 ianuarie 2014

Strigat de singuratate

Gandesc prea mult, sufar prea mult pentru lucruri si persoane ce nu merita,imi daruiesc toata increderea si viata unor persoane ce vor incet incet sa fuga de mine.Astazi vreau sa am grija doar de sufletul meu, sa ma stranga in brate cineva si sa citesc in ochii lui fericirea atunci cand imi vede zambetul.Am iubit prea mult si din pacate nu am primit nimic in schimb.Astazi vreau sa ma simt eu iubita! Stai linistit,eu nu o sa pretind ce nu imi poti da,am sa iubesc la randul meu,am sa intelg,voi asculta si adevar,dar si minciuna,o sa visez cu ochii deschisi,dar nu uita ca eu voi ramane mereu cu picioarele pe pamant.
Vreau si eu sa ma stranga cineva de mana,sa se mandreasca cu mine,sa ma sarute in vazul tuturor si sa adoarma in bratele mele! Vreau si eu sa am ceva de povestit,vreau sa traiesc,vreau sa iubesc,sa plang,sa rad,vreau sa ofer si nu am cui!
Vreau un barbat care sa aiba curajul sa se indragosteasca de mine acum,nu doar atunci cand sufletul meu a luat deja foc si s-a stins incet.
Vreau sa primesc tot ce mi se datoreaza,sa fiu rasfatata cu gesturi simple ,sa fiu cautata,sa ramana cineva langa mine,in locul acesta atat de gol, sa mi se demonstreze,sa tremur si sa mi se promita! 

marți, 7 ianuarie 2014

Suflet de femeie

Diferentele dintre un barbat si o femeie au existat intotdeauna.Mi-ar placea ca intr-o zi ,macar pentru cateva ore ,rolurile sa se inverseze si poate atunci fiecare ar cunoaste sentimentul de empatie.
Dintre un barbat si o femeie,mi-as dori din tot sufletul ca femeia sa fie cea care pleaca si il lasa singur,cea care nu raspunde la telefon,cea care are nevoie de liniste pentru a se calma sau pentru a se distra cu prietenele, cea care il ignora si ii ofera atentie si iubire doar atunci cand are chef,cea care indiferent cat de puternic ar simti ,ar putea sa ramana rece si indiferenta.
Intre un barbat si o femeie va exista mereu diferenta aceea de "eu pot,dar tu nu " .
O femeie se pierde in jocul de-a dragostea,pe cand un barbat gaseste mereu o scapare din orice.Vreau ca o femeie sa reauseasca sa ramana suparata mai mult de 2 zile, sa nu-i zambeasca,sa-l faca pe acel barbat sa creada ca poate a pierdut-o !
Ah...eu chiar am un suflet de femeie ! Oricat de mult m-as lovi si m-as rani , m-as ridica inapoi pentru acel gram de fericire !

Ganduri in miez de noapte

Bărbaţii se tem de sentimente prea profunde, se tem să nu fie constrânşi în vreun fel, se tem de dezvăluiri şi iubiri prea intense, le e frică să se îndrăgostească ca nu cumva să îşi piardă independenţa...Cu toate astea îmi voi deschide inima să vezi ce se ascunde înăuntrul ei, ce am ţinut ascuns , sperând ca într-o zi să îţi pot dărui tot ce e acolo.
   Dacă vei pleca înseamnă că nu a fost nimic niciodată, dar nu voi mai avea regretele care m-au măcinat în ultimul timp când nu ai fost aici...Voi avea altele probabil, dar, măcar, vei şti cum sunt.
   Ȋti spun mereu că nu ştiu ce eşti, nu înţeleg ce vrei şi asta mă înnebuneşte. Ȋntotdeauna am putut să îmi dau seama de ce e în spatele măştilor, am reuşit să desluşesc un om după puţin timp petrecut împreună. Cu tine e altfel, nu ştiu la ce să mă aştept, nu ştiu dacă vrei ceva sau doar îţi face plăcere compania mea, dacă ţi-e dor de mine doar fizic sau ţi-e dor şi atât...
   Ȋntotdeauna am avut senzaţia ca nu m-ai lăsat să mă apropii prea mult de tine, poate de aici şi “răceala” mea, ştiu ca nu eşti un tip căruia să îi placă dulcegăriile prea mult şi mi-e frică să nu te sperie sentimentele mele, să nu îţi par prea siropoasă...
 .Eu zic pasiune, dar e mai mult de atât, infinit mai mult.
   Poate într-o zi o să ne putem descoperi unul pe celălalt, o să ne putem deschide mai mult, făra a ne teme de ceva, niciunul dintre noi...

duminică, 5 ianuarie 2014

Mi-e frica...

Mi-e frica de momentul in care o sa realizez ca iubesc ,mi-e frica caci stiu ca o sa fug,stiu ca tu nu o sa ma iubesti,sau poate cel putin nuasa cum as visa eu. Mi-e frica ca nu o sa aflu niciodata ce insemn eu,ca nu o sa stiu defapt daca simti ceva sau nu...Ma tem ca o sa fiu din nou o lasa,ca o sa te indepartez de frica sa nu imi frangi si ce a mai ramas din inima mea. Sunt un copil naiv,ce nu mai crede ca ranile se pot vindeca in timp.Si chiar daca se vindeca,raman cicatrici.As putea eu atat de fragila sa supravietuiesc cu ele?   Mi se pare ca esti intangibil! Mi se pare ca vrem lucruri diferite de la viata.
   Nu am puterea sa te ating,nu am puterea sa te intreb,nu am puterea sa duc toate incertitudinile astea singura mai departe.Nu inteleg ce vrei,ce simti si imi e frica sa ma mai apropii....
   Mi-e atat de ciudat sa vad cum femeia puternica care sunt se face atat de mica in prezenta ta,devenind aproape absenta.   Nu mai stiu cine sunt...
   Sunt atat de slaba,singura,defecta si imi e frica sa iubesc !