Ploua....

Nu avea umbrela si nici macar nu ii pasa,caci ploaia asta ii facea atat de bine.Umbrele colorate alergau haotic si lacrimile de cer se izbeau fara mila de chipul sau trist,dar frumos.Si-apoi nu stiu de unde si cum dar un parfum atat de cunoscut i-a invadat toate simturile.Pacat,caci nu a durat prea mult.Ploaia a clatit aerul de orice urma de mireasma,lasand in urma doar mirosul sau.Ploaia miroase-a nou,a tristete,dar si a iubire.Vantul se repede din toate directiile si ii infasoara trupul.                                           Tinea ochii inchisi si astepta ca ploaia sa o spele,lasand lacrimile calde sa se imbine cu ploaia rece.Iubea ploaia....
    Caci oamenii se schimba si sentimentele se schimba.Pana si ploaia se schimba, devine rece si greoaie.
    Lasa ploaia sa-i spele sufletul si dorul.Și plouă, plouă, plouă… și să mai plouă… să nu se mai oprească vreun an.