Sufletul meu...

Sufletul meu calca stramb.Da cu mine de tine,pentru ca mai apoi sa zideasca ziduri intre noi.Ai intrat inauntru fara sa ma anunti si din pacate ai uitat sa ma inveti cum sa te dau afara.Ma doare,e ca o boala...Ma arde...Ce nebunie!Ce iubire! Cum am ajuns sa-l las sa-mi calce sufletul in picioare?
Cum a venit,asa a plecat. Iar eu? Eu am ramas acolo,vulnerabila in fata iubirii.


Vine si pleaca.Raman doar eu cu mine.

Nu stii sa mergi alaturi de mine fara sa-mi calci sufletul.E vina mea.Eu te-am lasat acolo.Si n-am vrut sa ma pierd atat de mult,caci sufletul meu era deja prea trist si prea obosit.Dar m-am pierdut...
Tie nu pot sa-ti cer sa ma-ntelegi.Nici eu nu stiu de ce mi-e sufletul atat de nesatul de tine!Un singur lucru pot sa-ti cer:
Cum poti sa spui ca nu stii ce e ura,cand ai secat cu-atata rautate tot ce era mai bun din mine?