luni, 27 aprilie 2015

Zâmbete

Cu timpul am învățat că oamenii din jurul nostru au nevoie de un impuls către fericire.Tocmai de aceea ar trebui să zâmbim mereu.Hai să ne oprim puțin și să ne uităm la oamenii din jurul nostru.Pe stradă,în trafic,la locul de muncă sau oriunde ne fuge privirea.Câți dintre ei zâmbesc?Oare cum ar fi dacă fiecare dintre ei ar dărui câte un zâmbet?
Nu știu alții cum simt,dar eu una sunt mai mult decât sigură că zâmbetul are o mare legătură cu dezvoltarea personală.Oamenii care au învățat să zâmbească chiar și atunci când nu toate lucrurile merg tocmai cum și-ar dori au șanse mult mai mari la fericire.Și cum în această perioadă se simte astenia de primăvară în aer, hai să o tratăm cu zâmbete.Vorbesc aici despre zâmbetul în toate formele posibile.Trist,fals,din suflet sau poate doar o banala grimasă.
Să știi că e mai simplu să zâmbești decât să te încrunți , să știi că zâmbetul acela al tău aruncat în grabă îi poate face cuiva ziua mai frumoasă.Știi și tu ...exista o mie de motive pentru care să zâmbești chiar dacă tu poate acum nu ți le mai amintești.Amintește-ți când ai zâmbit pentru ultima oară fară să ai un motiv anume.Amintește-ți când ai făcut ultima oară un om fericit fără a avea o obligație față de el.E greu să îți amintești astfel de lucruri nu ?
Nu știu cum e cu alte lucruri ,dar când e vorba de fericire,cât dai ,atât primești.Fericirea generează o fericire și mai mare. Așa că , de ce să-ți fie frică de ea? Fă ce simți și o să o întâlnești și tu ! 

marți, 21 aprilie 2015

Prefata unei noi zile

M-am trezit cu o bucurie in suflet ,asa cum n-am facut-o de mult timp .Am facut insa ceea ce obisnuiesc sa fac in fiecare dimineata,m-am indreptat cu ochii intredeschisi in bucatarie pentru a-mi pregati cafeaua.Deschid fereastra si dimineata ma inunda cu minune,lumina,caldura,frumusete.Uneori cautam atat de multe in viata ,incat pasii nostri firesti se denatureaza in asemenea masura ,incat uitam scopul nostru esential pe acest pamant : sa traim si sa iubim!
Fiecare dimineata e o noua sansa de a zambi oamenilor pe strada,de a te lasa invaluita de imprevizibilul si de misterul vietii,de a te lasa coplesita de frumusetea ei.
Nu astepta,nu sovai,nu lenevi,nu sta pe loc,nu-ti plange de mila,nu trai in trecut,nu dispretui,nu judeca.Nu lasa viata sa treaca pe langa tine si tu sa te ratacesti din ce in ce mai mult.Ia atitudine,mergi inainte,iubeste,pretuieste,iarta,creeaza,fii tu ,crede,viseaza!
Hai sa nu fim atat de prosti incat sa ne ingropam propria fericire !
Inchide ochii.Tu ce vezi ? Eu visez...De azi imi propun sa ma surprind in fiecare dimineata.Trebuie sa luptam noi, sa dorim noi, sa cerem noi fericirea. Iar ea neprihanita va veni si ne va inunda trupul.Viata asta e prea ieftina,prea scurta,de ce sa o pretuim doar atunci cand nu o mai avem ? Buna dimineata !

vineri, 10 aprilie 2015

Despre inimă ,coincidenţe şi destin

Noi oamenii nici nu avem măcar puterea de a realiza cât de este de mică această lume nebună şi cum Dumnezeu aşează lucrurile pentru fiecare dintre noi.Ne transmite lucruri pe care noi în fuga noastră le ignorăm sau poate chiar refuzăm să le vedem ca atare.
Le numim coincidenţe şi le banalizăm spunând că nu sunt posibile,ignorând că poate El ştie tot ce e mai bine pentru noi şi încearcă doar să ne transmită.
Destinul acesta de care noi ne agăţăm este plin de mister şi poate de cele mai multe ori ne aduce numai coincidenţe plăcute.Ieri viaţa poate a fost goală, lipsită de speranţe, iar astăzi pot să dea buzna în ea multe lucruri frumoase. Aş prefera să fie un echilibru, dar de cele mai multe ori m-am confruntat cu o dezordine ciudată a destinului.
Uneori trăim momente pline de vrajă, care ne fac să vedem cât de frumoasă poate fi viaţa. Aceste momente sunt simple întâmplări sau fac parte dintr-un joc al universului?
Ştii...indiferent de situaţie...ASCULTĂ-ŢI INIMA !Se contrazice cu raţiunea,cu realitatea?Ei bine,posibil să aiba tot ea dreptate!

joi, 9 aprilie 2015

Cu gândul la moarte

Viaţa omului pe pământ.Un pas.De ce mor oamenii? Ce-i face să treacă dincolo?Dispare ceea ce ne ţine pe pământ sau este mai puternic tot ce ne cheamă dincolo?Cine poate să fie sigur că va ajunge până mâine sau până la următorul ceas?
Moartea ne însoţeşte tainic încă din prima clipă de viaţă.Majoritatea oamenilor se tem de ea.Asta poate doar pentru că nu o cunosc.Dacă am cunoaşte-o ar mai părea oare atât de înspăimântătoare?
De ce unii pleacă mai repede,iar alţii mai târziu? De ce unii nici nu se nasc bine şi ne părăsesc,iar alţii se roagă cu lacrimi în aşteptarea morţii?
După părerea mea,moartea este singura certitudine.Ea vine pentru toţi,fie că vine într-o formă sau alta,fie că vine mai devreme sau mai târziu,mai dramatic sau mai subtil.
Un om credincios nu se va speria nicicând de moartea trupului,ci va avea grijă zi de zi să nu-şi ucidă sufletul.Un om care îl cunoaşte pe Dumnezeu ştie că moartea trupului aduce cu ea înălţarea sufletului.

Ce-am făcut când am tăcut

Ce-am făcut când am tăcut sună un titlu născut din mâinile Andreei Esca.Ce-am făcut când am tăcut pot să vă spun şi eu.Mi-am pierdut puterea de a mai scrie.Sau inspiraţia.Sau amândouă.Le-am pierdut atât de repede că nu am apucat   măcar să am timp să realizez acest lucru şi să încerc să îl repar.Mi-a fost mintea albă ca sufletul.Albe şi gata să absoarbă orice emoţie mi-ar fi putut reda suflul inspiraţiei.Am devenit probabil sclava oboselii,a problemelor de zi cu zi şi inevitabil a plafonării intelectuale.Sufletul mi s-a închis etanş,în răceala aceasta a vieţii.M-am umplut de banalul în care din păcate cu toţii trăim.Un banal la fel de nociv ca fumul de ţigară.
M-am regăsit pe mine.Eram ascunsă după măşti.Şi-am realizat prin pauza aceasta poate unul dintre cele mai importante lucruri.Nu am de unde să îmi cumpăr inspiraţia.Ea nici măcar nu vine.Ea e în mine!

miercuri, 8 aprilie 2015

Invitaţie la viaţă

Cu părere de rău,dar cu cea mai mare convingere vă spun că astazi trăim într-o lume în care oamenii au uitat să-și folosească sufletul.Au uitat sa zâmbească din inimă şi dezinteresat oamenilor din jurul lor.Au uitat să îşi aleagă iubirea în funcţie de bătăile inimii sau să îşi asculte şoaptele sufletului.
Mințim ca să ne ascundem sentimentele și preferăm să lăsam aparențele să ne definească ca oameni,în locul faptelor. Nu mai știm cum să luptăm pentru ceea ce vrem cu adevărat, să ținem strâns de ceea ce iubim sincer și necondiţionat. Suntem judecați pentru ceea ce facem pentru că la rândul nostru ne grăbim să judecăm...Suntem pierduți şi ne ferim să mai fim oameni din nou.

Cu toții simțim nevoia să dăm vina pe ceva sau pe cineva atunci când vine vorba să luăm hotărârea de a face o schimbare.
Hai să ne oprim puţin,să închidem ochii şi să ne respirăm cu patos gândurile!
Hai să lăsăm inimile să vorbească în locul nostru!
Hai să iubim pe cine vrem şi cum vrem!
Hai să râdem până ni se stinge setea de voie bună!
Hai să fim oameni din nou!