sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Tu ce-ai facut azi pentru sufletul tau?

Traim intreaga viata cu falsa parere ca mereu va exista un mai tarziu ... Dar daca nu e tocmai asa? Azi esti,maine nu esti ...Lucrurile sunt intr-o continua miscare,schimbare ,iar oamenii vin si pleaca de parca nici nu ar fi fost aici ...
Tu ce-ai facut astazi pentru tine?Pentru sufletul si pentru viata ta?Tu stii ce vrei cu adevarat de la viata si ce te face fericit?
Punem atat de mult pret pe lucrurile materiale si suntem mereu intr-o fuga sufocanta dupa ele ,dar oare ce-ti ramane atunci cand te apropii de sfarsit?
Cerem atat de multe de la cei din jur, fara a oferi in schimb ceva.Trecem nepasatori pe langa oameni ce ne-ar putea lumina zilele,pe langa zambete sincere oferite de catre simpli trecatori .Uitam de cele mai multe ori sa fim ,dar si sa-i facem pe ceilalti fericiti.
Timpul trece,invata ce inseamna fericirea,nu-ti fie teama de ea,de sentimente sau de viata!

joi, 29 ianuarie 2015

"Vorbim maine" si gesturi marunte

Astazi am ales sa vorbesc despre niste cuvinte ce aparent sunt banale,dar care totusi ascund atatea sentimente."Vorbim maine." Nu stiu despre voi,dar mie aceste simple doua cuvinte imi aduc atata liniste in suflet si imi transmit atat de multe.Desi siguranta este un ideal.Ea nu exista,este defapt sentimentul de liniste,increderea pe care cineva ti-o da ,adapostul de pericol.Nimeni nu va putea trai vreodata siguranta deplina si totusi traim...
Consumam atata energie incercand sa evitam pericolele si situatiile neplacute incat ne pierdem cate putin din frumusetea vietii.Si totusi...exista persoane care reusesc sa ne ofere acest sentiment de liniste,atat de placut si atat de necesar pentru fericirea noastra.Suntem oameni si simtim orice nimic,orice fir de praf de stele ce ne face sa stralucim in fata celor dragi noua."Vorbim maine " ma face sa fiu sigura ca cei dragi o sa fie si maine acolo,neclintiti de langa mine,gata sa imi faca zilele mai frumoase si sa ma ajute sa trec mai usor peste toate.Am fost judecata de atatea ori ca dramatizez situatiile si ca uneori,parca aleg sa fiu trista,dar astazi realizez ca noi,oamenii ce simt intens,simtim si fericirea de zece ori mai puternic decat ceilalti.Pe mine orice gest marunt ma face sa zambesc.Mereu voi observa si voi aduna aceste fapte simple,ce vin din adancul sufletului.
Ma intreb cati dintre barbatii de azi mai stiu sa faca gesturi simple care spun “insemni ceva pentru mine”? Cati dintre noi stiu sa mai daruiasca un zambet celui drag? Un zambet adevarat, din tot sufletul, nu o grimasa fortata. E vorba defapt de ambele sexe. Cu totii am uitat sa daruim. Stim numai sa pretindem, nu sa si oferim macar o mica parte din ceea ce asteptam de la cel de langa. 
Si celui mai dur barbat i se inmoaie sufletul cand gaseste in buzunarul hainei un biletel scris de mana strecurat de iubita si care spune simplu “ma gandesc la tine”. Si celei mai puternice femei i se ivesc lacrimi de duiosie atunci cand iubitul ii trimite flori. Cui nu i-ar placea ca-n mijlocul unei zile oarecare, de la celalalt capat al firului, o voce draga sa-i spuna “vroiam doar sa-ti aud glasul”? Sunt lucruri simple, “maruntisuri” care ne fac sa simtim ca inca mai suntem umani.Hai sa invatam sa daruim maruntisuri din nou!

miercuri, 28 ianuarie 2015

Tacerea...

Sa fie tacerea la fel de complexa ca si cuvintele?Sa fie si tacerea o forma de comunicare?Distructiva se pare!Tacerea distruge si totusi oamenii aleg sa taca....Lucrurile spuse la timp,intrebarile puse atunci cand simtim,salveaza relatii interumane,salveaza amintiri,scriu adevarate povesti.Te-ai intrebat vreodata de ce taci atunci cand te macina ceva?Te-ai intrebat vreodata cum poti opri tacerea?Stii cum si cind sa opresti tacerea?Era o vorba de care mi-aduc aminte perfect:Tacerea e de aur..e oare?Ba chiar eu cred inversul.Tacerea nu e de aur,tacerea nu face altceva decit sa creeze distanta intre oameni,sa raceasca.
Cum putem obtine raspunsuri la ceva ce ne macina,ce ne roade,ce ne rupe mintea si sufletul?De ce am alege tacerea si astfel sa ne refuzam noua linistea?
Dar...ce stiu eu?Nici un om nu este la fel,nici o reactie,caci suntem atat de diferiti.Din fericire.

marți, 18 noiembrie 2014

Astazi

Usor,usor am inteles ca nimeni nu imi poate judeca defectele,nu ma poate trage la rost.Doar eu stiu de ce am ales pasiunea si m-am aruncat in bratele celor ce nu au stiut ce sa faca cu atata iubire.
N-au stiut sa pretuiasca,sa asculte,sa inteleaga si sa ma sprijine .Mi-au calcat in picioare visele si s-au mirat cand m-au vazut plecand.
Mi-a fost greu sa recunosc ca am gresit,mi-a fost greu sa recunosc ca am visat lucruri imposibile,dar a trebuit sa infrunt adevarul atunci cand am cautat in buzunare si am gasit doar false promisiuni,vorbe si minciuni.
Am ales iubirea,increderea si respectul.Aleg sa uit persoanele care mi-au facut rau ,aleg sa zambesc mai mult.Aleg sa multumesc vietii pentru ca,desi am pierdut,a stiut intotdeauna sa ma surprinda.
Astazi ma declar fericita pentru ca am trait fiecare zi si pentru ca intotdeauna am ales cu sufletul.

duminică, 16 noiembrie 2014

Sufletul meu...





Sufletul meu calca stramb.Da cu mine de tine,pentru ca mai apoi sa zideasca ziduri intre noi.Ai intrat inauntru fara sa ma anunti si din pacate ai uitat sa ma inveti cum sa te dau afara.Ma doare,e ca o boala...Ma arde...Ce nebunie!Ce iubire! Cum am ajuns sa-l las sa-mi calce sufletul in picioare?
Cum a venit,asa a plecat. Iar eu? Eu am ramas acolo,vulnerabila in fata iubirii.


Vine si pleaca.Raman doar eu cu mine.

Nu stii sa mergi alaturi de mine fara sa-mi calci sufletul.E vina mea.Eu te-am lasat acolo.Si n-am vrut sa ma pierd atat de mult,caci sufletul meu era deja prea trist si prea obosit.Dar m-am pierdut...
Tie nu pot sa-ti cer sa ma-ntelegi.Nici eu nu stiu de ce mi-e sufletul atat de nesatul de tine!Un singur lucru pot sa-ti cer:
Cum poti sa spui ca nu stii ce e ura,cand ai secat cu-atata rautate tot ce era mai bun din mine?

luni, 20 octombrie 2014

Ea

Si a trecut timpul  si ea s-a intors la vechile obiceiuri, si de-asta ii era atat de frica.. Si ar fi vrut, chiar ar fi vrut sa vina, sa scrie,sa deschida aici tot amestecul acela bizar din ea.Cu furie, si fericire si entuziasm si spaima, cu regret si cu ... tot. A iertat, pentru ca s-a trezit in fiecare dimineata cu acelasi gand si aceeasi dorinta. A crezut ca a clarificat tot, sa poata pune punct, sa mearga linistita mai departe, si sa nu se mai impiedice de atatea intrebari si dubii si regrete. Dar el s-a intors intr-un fel straniu,s-a intors mai mult sau mai putin spus si a vrut sa il indeparteze, a incercat sa il indeparteze, pentru ca stia ca nimic din toate astea nu ii vor face bine decat pe moment.

Acum? Iar nu are somn, si iar greseste, si iar il vrea.Problema dintre ei doi este ca ea nu il mai vrea in reprize,il vrea acum ,aici si pentru totdeauna.Il roaga sa aleaga ...Nici macar nu ii impune sa o aleaga pe ea ,doar sa aleaga ,sa aleaga un final al povestii,sa aleaga un drum. Se intreaba uneori ...Daca se va trezi intr-o dimineata si va spune clar si raspicat :"Eu am plecat.m-am saturat sa mai astept." ! " La cat e de sucita..n-ar trebui ca sa il mire ...

E simplu.Il vrea aici. Nu vrea sa auda de el doar la sfarsitul zilei sau mai rau ,la sfarsitul unei saptamani grele.Il vrea al ei . Aici! Acum ! Vrea multe si-i pare ca totul se complica pe zi ce trece.El stie ce vrea ea.Caci tot el a adus-o din nou in aceasta poveste.Uneori il pastreaza cu toate partile lui rele,caci are nevoie de cele bune . Uneori e de acord sa ii plateasca o luna de lacrimi pentru o seara de fericire.Dar ce naiba ? Il iubeste,dar se iubeste si pe ea.Cat sa se mai distruga ?
Si-oricum ... habar nu are ce vrea sa-i spuna mai exact acum ,caci e in ceata ,asa e ea cand se loveste cu capul a mia oara ,asa e ea cand e nervoasa,asa e ea cand plange..Asa e ea proasta ...Are momente cand orice urma de ratiune ii paralizeaza,momente cand tot ce face,face cu inima.Si nu i-ar parea rau ...daca el nu ar face-o sa-i para...
Un singur lucru stie ...
El a incurcat-o ,el sa o descurce! El a omorat-o,el sa ii dea viata ! El i-a luat mintile,tot el sa faca bine sa i le bage in cap inapoi !