luni, 20 octombrie 2014

Ea

Si a trecut timpul  si ea s-a intors la vechile obiceiuri, si de-asta ii era atat de frica.. Si ar fi vrut, chiar ar fi vrut sa vina, sa scrie,sa deschida aici tot amestecul acela bizar din ea.Cu furie, si fericire si entuziasm si spaima, cu regret si cu ... tot. A iertat, pentru ca s-a trezit in fiecare dimineata cu acelasi gand si aceeasi dorinta. A crezut ca a clarificat tot, sa poata pune punct, sa mearga linistita mai departe, si sa nu se mai impiedice de atatea intrebari si dubii si regrete. Dar el s-a intors intr-un fel straniu,s-a intors mai mult sau mai putin spus si a vrut sa il indeparteze, a incercat sa il indeparteze, pentru ca stia ca nimic din toate astea nu ii vor face bine decat pe moment.

Acum? Iar nu are somn, si iar greseste, si iar il vrea.Problema dintre ei doi este ca ea nu il mai vrea in reprize,il vrea acum ,aici si pentru totdeauna.Il roaga sa aleaga ...Nici macar nu ii impune sa o aleaga pe ea ,doar sa aleaga ,sa aleaga un final al povestii,sa aleaga un drum. Se intreaba uneori ...Daca se va trezi intr-o dimineata si va spune clar si raspicat :"Eu am plecat.m-am saturat sa mai astept." ! " La cat e de sucita..n-ar trebui ca sa il mire ...

E simplu.Il vrea aici. Nu vrea sa auda de el doar la sfarsitul zilei sau mai rau ,la sfarsitul unei saptamani grele.Il vrea al ei . Aici! Acum ! Vrea multe si-i pare ca totul se complica pe zi ce trece.El stie ce vrea ea.Caci tot el a adus-o din nou in aceasta poveste.Uneori il pastreaza cu toate partile lui rele,caci are nevoie de cele bune . Uneori e de acord sa ii plateasca o luna de lacrimi pentru o seara de fericire.Dar ce naiba ? Il iubeste,dar se iubeste si pe ea.Cat sa se mai distruga ?
Si-oricum ... habar nu are ce vrea sa-i spuna mai exact acum ,caci e in ceata ,asa e ea cand se loveste cu capul a mia oara ,asa e ea cand e nervoasa,asa e ea cand plange..Asa e ea proasta ...Are momente cand orice urma de ratiune ii paralizeaza,momente cand tot ce face,face cu inima.Si nu i-ar parea rau ...daca el nu ar face-o sa-i para...
Un singur lucru stie ...
El a incurcat-o ,el sa o descurce! El a omorat-o,el sa ii dea viata ! El i-a luat mintile,tot el sa faca bine sa i le bage in cap inapoi ! 

vineri, 26 septembrie 2014

Trist,dar adevarat!

Iubesti,dar nu te simti iubit.Nerabdarea ta nu are limite iar celalalt amana momentul.Vrei sa-l atingi iar el se fereste. Il chemi si nu vine.Stai in fata lui si nu te vede. E doar o iubire intr-un singur sens,pe care o percepi doar tu, care te rascoleste , iti arde sufletul cu fiecare zi in care iti faci planuri cu el si in fiecare noapte cand descoperi ce singura esti.O iubire intr-un sens interzis, care te macina si nu poti sa scapi de ea,te cuprinde, te roade,te chinuie. Iubirea nu e niciodata in parti egale.Unul iubeste mai mult decat celalalt. Uneori e ca un cerc vicios…iubesti pe unul care iubeste pe alta care iubeste pe altul…Sa te simti plin de iubire si sa nu poti sa te manifesti, sa te cuprinda dorul iar el sa nu-si mai aduca aminte de tine. Sa te indragostesti exact de persoana care de-abia te observa.Complicam atat de mult iubirea. Ne dorim de fiecare data exact ce ne este imposibil de obtinut. Cum se face ca ne indragostim de persoane nepotrivite,cand sentimentele cele mai frumoase le irosim pe oamenii care nu vad si nu simt tot ce vine din inima noastra? Cand in loc sa ne apropiem, ne indepartam tot mai tare? Cand totul se iroseste sub privirea acelui care nu-i pasa ca te pierde. Sa simti cum creste o iubire in tine, cum cauti cu disperare sa-ti inabusi dorul,cum toate cuvintele frumoase ti se gatuie la iesirea din suflet. Sa ucizi dorinta si sa suferi pentru un vis care nu-ti apartine. Sa alegi locul ascuns pentru lacrimile tale,sa ingropi o iubire care nu s-a nascut inca.
E doar un blestem …sa iubesti exact pe omul care nu e capabil sa te iubeasca.

miercuri, 24 septembrie 2014

Ea e femeia...

N-are cum sa le explice lor si nici nu vrea, ca iubirea ta e defapt frumoasa,n-au ei de unde sa stie ca si tu stii sa simti si sa iubesti.Pentru unele persoane iubirea e ca si cititul.Iubesti o carte,o savurezi,dar apar mereu titluri noi...o lasi pe ea cea veche pe un raft,la care te intorci din cand in cand pentru ca oricum , ea ti-a ramas in suflet.. Acele persoane pleaca,se-ntorc,iubirea lor pare sa tina 2 zile,dar defapt tine o viata...N-aveti voi ,cei care judecati de unde sa stiti!
Nimeni nu o sa inteleaga ca uneori o femeie isi pierde creierul si inima si intreaga fiinta intr-o imbratisare.Nimeni nu o sa inteleaga ca ea chiar iubeste slabiciunile lui,el are cel mai dulce egoism,cea mai dulce nepasare,iar ea iubeste totul...pana si faptul ca o lasa aproape fara viata atunci cand pleaca.Ea e femeia care a inteles ca e nevoie de mai mult decat replici siropoase pentru a zdruncina o viata.Ea e femeia care a invatat ca noi , nu ne-am nascut pentru a poseda oameni.Nimeni si nimic nu ne apartine.Ne-am nascut sa adunam sentimente,amintiri,sa traim,nu sa avem...
Ea e femeia care il va astepta si-l va primi cu bratele deschise de fiecare data cand se va intoarce.Ea e femeia care il va primi de parca nu ar fi plecat nicicand,care il va lasa sa bantuie ,sperand ca intr-o zi se va intoarce.E uimitor cum este construita,cum poate inca sa viseze,sa iubeasca,de parca n-ar fi fost niciodata ranita? Ea e femeia ce nu are regrete,doar doruri.Femeia ce infrunta lumea intreaga pentru ceea ce iubeste.Iar tu,barbatul,daca poti trai fara ea,traieste!Dar nu o sa poti pentru ca :te-a ales pe tine dintre atatia,pentru ca e a ta,pentru ca nu ii e rusine lumii sa arate ca te iubeste,pentru ca nu ii e teama sa-ti marturiseasca si cele mai ascunse ganduri,pentru ca nu-i pasa de lume,pentru ca se chinuie constant sa te imblanzeasca,pentru ca se lupta mereu pentru tine,pentru ca te vrea fericit,pentru ca fara tine nu-i nimic,pentru ca te face sa te simti puternic,pentru ca se cutremura la gandul ca te va pierde,pentru ca e tot ceea ce tu nu esti,pentru ca miroase a vanilie si-a ciocolata ,pentru ca are rabdare,pentru ca nu ii e teama sa creada in tine orbeste,pentru ca e singura ce iti iubeste si defectele,pentru ca e ea.Ea e femeia...

marți, 23 septembrie 2014

Sa traim!

A venit momentul sa traim.Aici.Acum.Maine nu mai e demult o solutie,caci noi oamenii ne pierdem.Nu stiu cum,unde si nu inteleg de ce,dar ne pierdem,ne pierdem zilnic,nu ne bucuram de absolut nimic pentru ca suntem prea inversunati sa alergam dupa acel altceva.Si-atunci ma intreb uneori ,noi cand mai traim?
Acum e momentul sa traim.Acum, aici. Nu maine, nu altundeva, Nu mai e timp de zabovit, trebuie sa gasim ziua de azi si sa o traim mai intens decat niciodata! Fara regrete, resentimente sau pareri de rau; doar exuberanta si creativitate!
Succesul este efemer si orice alt lucru ce ne poate aduce satisfactii materiale la fel.Ce ne ramane in final in afara de amintirile legate de cei dragi noua?
Asa ca nu ma mai intreba nimic,nu-mi cere nimic,oricum voi da totul.Oricum nu stiu ce se intampla cu mine.Taci! Ia-ma in brate si nu spune nimic!
Hai sa ne bucuram de viata asta care si asa nu e usoara!Sa nu ne fie frica niciodata sa simtim,e cel mai bun lucru pe care noi ca fiinte umane suntem capabili sa il facem.

duminică, 21 septembrie 2014

Ploua....

Nu avea umbrela si nici macar nu ii pasa,caci ploaia asta ii facea atat de bine.Umbrele colorate alergau haotic si lacrimile de cer se izbeau fara mila de chipul sau trist,dar frumos.Si-apoi nu stiu de unde si cum dar un parfum atat de cunoscut i-a invadat toate simturile.Pacat,caci nu a durat prea mult.Ploaia a clatit aerul de orice urma de mireasma,lasand in urma doar mirosul sau.Ploaia miroase-a nou,a tristete,dar si a iubire.Vantul se repede din toate directiile si ii infasoara trupul.                                           Tinea ochii inchisi si astepta ca ploaia sa o spele,lasand lacrimile calde sa se imbine cu ploaia rece.Iubea ploaia....
    Caci oamenii se schimba si sentimentele se schimba.Pana si ploaia se schimba, devine rece si greoaie.
    Lasa ploaia sa-i spele sufletul si dorul.Și plouă, plouă, plouă… și să mai plouă… să nu se mai oprească vreun an.

Poveste...

Plouase de curand si inca se mai pregatea sa ploua.Era atat de frumoasa in cenusiul dupa amiezii,iar trecatorii desi alergau incercand sa se apere de ploaie,furau cate un moment in care sa se opreasca si sa o admire.Era trista,iar buzele ii tremurau,era de o tristete magica.
M-am asezat in mijlocul lumii ca sa 
inteleg mai bine,sa vad tot,sa patrund tot,sa ma umplu de energie.Am nevoie de energie,de lumina si iubirea pe care o emana ceilalti,caci nu mai am putere....Nu mai am putere sa ma lupt cu mine insumi,nu mai am putere sa ma invart in acest cerc vicios din care parca nu mai am scapare.Vreau sa-mi scutur sufletul de tot ce simt,tot ce regret.Simt ca ma topesc de neputinta si ca ma zbat intr-un cerc ce ma sufoca.Am fost intotdeauna o persoana careia i-a fost frica.Surprinzator,nu de tristete,ci de fericire! Poate pentru ca intotdeauna am dat totul si am pierdut totul.Problema mea cea mai mare este ca iti trebuie un curaj nebun ca sa alegi in viata.Fara indoiala,frica mea cea mai mare este frica de fericire.Un paradox in termeni si sensuri..Cum am ajuns sa simt fiori de teama atunci cand ma gandesc la fericire,cum am ajuns sa sufar de aceasta boala naprasnica a sufletului?
Din păcate, atât de mulţi dintre noi au avut parte tocmai de inversul fericirii încât, la un moment dat ne e şi teamă să ne mai gândim la asta. De fiecare dată când am încercat să-i simt aroma am primit lovituri grele. Veneam atat cu bratele ,cat si cu sufletul deschis catre ea apoi.., dintr-o dată, capul imi vajaia, oasele ma dureau si ma zbateam in noroiul în care am fost aruncata.M-am ridicat cu greu,speranta m-a scos din nou afara.Am vazut soarele si i-am multumit ca imi incalzeste sufletul.Dar s-a intamplat din nou.Cerul s-a prabusit peste mine.Si-atunci cum sa nu-mi fie teama de EA,de fericire?
Stau acolo in strada si vantul parca ma cauta,ma arunca in mijlocul unei multimi de oameni nepasatori pe care ii privesc fara sa-mi pese macar.Nu observ nimic atipic in afara de chipul tau ce se izbeste de mine ,parca atat de ireal.Ma agat de aceasta imagine cu disperare si te privesc...te privesc rece, puternica ,indiferenta ,ca sa-ti arat ca tu m-ai invatat sa fiu asa. Mi-arunci inapoi o privire ce urla de orgoliu.Tu n-ai idee cum e sa privesti nepasatoare,cand ti-ai dori sa spui atatea lucruri...Eu pot sa te mint prin deplina tacere,tu poti sa ma minti odata cu fiecare cuvant pe care il rostesti,dar privirile nu mint....Contactul vizual,un lucru atat de periculos si de misterios!Te-ntoarce pe toate partile,te cutremura,iti rastoarna ziua,saptamana sau intreaga viata.Te-ai intrebat vreodata cum poate o privire sa ascunda atatea?
Ok.Respir.Sunt calma sau cel putin imi doresc sa fiu.Inspir.Expir.Inspir.Expir.Te-apropii.Totul se naruie.Nu mai inteleg miscarea.Inspir.Expir.Expir.Inspir.Ma clatin.Nu observi.Zambesti fals.Expir.Expir.Inspir.Inspir.Plamanii mei nu mai fac fata.
Eu nu fug.Eu sunt puternica.Respir.Ma sufoc.Inspir.Expir.Ma zbat.Inspir.Expir.Ma omor singura.Inspir.Expir.Inspir.Expir.M-asez in fata ta si simt cum durerea mea se amelioreaza.