luni, 27 aprilie 2015

Zâmbete

Cu timpul am învățat că oamenii din jurul nostru au nevoie de un impuls către fericire.Tocmai de aceea ar trebui să zâmbim mereu.Hai să ne oprim puțin și să ne uităm la oamenii din jurul nostru.Pe stradă,în trafic,la locul de muncă sau oriunde ne fuge privirea.Câți dintre ei zâmbesc?Oare cum ar fi dacă fiecare dintre ei ar dărui câte un zâmbet?
Nu știu alții cum simt,dar eu una sunt mai mult decât sigură că zâmbetul are o mare legătură cu dezvoltarea personală.Oamenii care au învățat să zâmbească chiar și atunci când nu toate lucrurile merg tocmai cum și-ar dori au șanse mult mai mari la fericire.Și cum în această perioadă se simte astenia de primăvară în aer, hai să o tratăm cu zâmbete.Vorbesc aici despre zâmbetul în toate formele posibile.Trist,fals,din suflet sau poate doar o banala grimasă.
Să știi că e mai simplu să zâmbești decât să te încrunți , să știi că zâmbetul acela al tău aruncat în grabă îi poate face cuiva ziua mai frumoasă.Știi și tu ...exista o mie de motive pentru care să zâmbești chiar dacă tu poate acum nu ți le mai amintești.Amintește-ți când ai zâmbit pentru ultima oară fară să ai un motiv anume.Amintește-ți când ai făcut ultima oară un om fericit fără a avea o obligație față de el.E greu să îți amintești astfel de lucruri nu ?
Nu știu cum e cu alte lucruri ,dar când e vorba de fericire,cât dai ,atât primești.Fericirea generează o fericire și mai mare. Așa că , de ce să-ți fie frică de ea? Fă ce simți și o să o întâlnești și tu ! 

marți, 21 aprilie 2015

Prefata unei noi zile

M-am trezit cu o bucurie in suflet ,asa cum n-am facut-o de mult timp .Am facut insa ceea ce obisnuiesc sa fac in fiecare dimineata,m-am indreptat cu ochii intredeschisi in bucatarie pentru a-mi pregati cafeaua.Deschid fereastra si dimineata ma inunda cu minune,lumina,caldura,frumusete.Uneori cautam atat de multe in viata ,incat pasii nostri firesti se denatureaza in asemenea masura ,incat uitam scopul nostru esential pe acest pamant : sa traim si sa iubim!
Fiecare dimineata e o noua sansa de a zambi oamenilor pe strada,de a te lasa invaluita de imprevizibilul si de misterul vietii,de a te lasa coplesita de frumusetea ei.
Nu astepta,nu sovai,nu lenevi,nu sta pe loc,nu-ti plange de mila,nu trai in trecut,nu dispretui,nu judeca.Nu lasa viata sa treaca pe langa tine si tu sa te ratacesti din ce in ce mai mult.Ia atitudine,mergi inainte,iubeste,pretuieste,iarta,creeaza,fii tu ,crede,viseaza!
Hai sa nu fim atat de prosti incat sa ne ingropam propria fericire !
Inchide ochii.Tu ce vezi ? Eu visez...De azi imi propun sa ma surprind in fiecare dimineata.Trebuie sa luptam noi, sa dorim noi, sa cerem noi fericirea. Iar ea neprihanita va veni si ne va inunda trupul.Viata asta e prea ieftina,prea scurta,de ce sa o pretuim doar atunci cand nu o mai avem ? Buna dimineata !

vineri, 10 aprilie 2015

Despre inimă ,coincidenţe şi destin

Noi oamenii nici nu avem măcar puterea de a realiza cât de este de mică această lume nebună şi cum Dumnezeu aşează lucrurile pentru fiecare dintre noi.Ne transmite lucruri pe care noi în fuga noastră le ignorăm sau poate chiar refuzăm să le vedem ca atare.
Le numim coincidenţe şi le banalizăm spunând că nu sunt posibile,ignorând că poate El ştie tot ce e mai bine pentru noi şi încearcă doar să ne transmită.
Destinul acesta de care noi ne agăţăm este plin de mister şi poate de cele mai multe ori ne aduce numai coincidenţe plăcute.Ieri viaţa poate a fost goală, lipsită de speranţe, iar astăzi pot să dea buzna în ea multe lucruri frumoase. Aş prefera să fie un echilibru, dar de cele mai multe ori m-am confruntat cu o dezordine ciudată a destinului.
Uneori trăim momente pline de vrajă, care ne fac să vedem cât de frumoasă poate fi viaţa. Aceste momente sunt simple întâmplări sau fac parte dintr-un joc al universului?
Ştii...indiferent de situaţie...ASCULTĂ-ŢI INIMA !Se contrazice cu raţiunea,cu realitatea?Ei bine,posibil să aiba tot ea dreptate!

joi, 9 aprilie 2015

Cu gândul la moarte

Viaţa omului pe pământ.Un pas.De ce mor oamenii? Ce-i face să treacă dincolo?Dispare ceea ce ne ţine pe pământ sau este mai puternic tot ce ne cheamă dincolo?Cine poate să fie sigur că va ajunge până mâine sau până la următorul ceas?
Moartea ne însoţeşte tainic încă din prima clipă de viaţă.Majoritatea oamenilor se tem de ea.Asta poate doar pentru că nu o cunosc.Dacă am cunoaşte-o ar mai părea oare atât de înspăimântătoare?
De ce unii pleacă mai repede,iar alţii mai târziu? De ce unii nici nu se nasc bine şi ne părăsesc,iar alţii se roagă cu lacrimi în aşteptarea morţii?
După părerea mea,moartea este singura certitudine.Ea vine pentru toţi,fie că vine într-o formă sau alta,fie că vine mai devreme sau mai târziu,mai dramatic sau mai subtil.
Un om credincios nu se va speria nicicând de moartea trupului,ci va avea grijă zi de zi să nu-şi ucidă sufletul.Un om care îl cunoaşte pe Dumnezeu ştie că moartea trupului aduce cu ea înălţarea sufletului.

Ce-am făcut când am tăcut

Ce-am făcut când am tăcut sună un titlu născut din mâinile Andreei Esca.Ce-am făcut când am tăcut pot să vă spun şi eu.Mi-am pierdut puterea de a mai scrie.Sau inspiraţia.Sau amândouă.Le-am pierdut atât de repede că nu am apucat   măcar să am timp să realizez acest lucru şi să încerc să îl repar.Mi-a fost mintea albă ca sufletul.Albe şi gata să absoarbă orice emoţie mi-ar fi putut reda suflul inspiraţiei.Am devenit probabil sclava oboselii,a problemelor de zi cu zi şi inevitabil a plafonării intelectuale.Sufletul mi s-a închis etanş,în răceala aceasta a vieţii.M-am umplut de banalul în care din păcate cu toţii trăim.Un banal la fel de nociv ca fumul de ţigară.
M-am regăsit pe mine.Eram ascunsă după măşti.Şi-am realizat prin pauza aceasta poate unul dintre cele mai importante lucruri.Nu am de unde să îmi cumpăr inspiraţia.Ea nici măcar nu vine.Ea e în mine!

miercuri, 8 aprilie 2015

Invitaţie la viaţă

Cu părere de rău,dar cu cea mai mare convingere vă spun că astazi trăim într-o lume în care oamenii au uitat să-și folosească sufletul.Au uitat sa zâmbească din inimă şi dezinteresat oamenilor din jurul lor.Au uitat să îşi aleagă iubirea în funcţie de bătăile inimii sau să îşi asculte şoaptele sufletului.
Mințim ca să ne ascundem sentimentele și preferăm să lăsam aparențele să ne definească ca oameni,în locul faptelor. Nu mai știm cum să luptăm pentru ceea ce vrem cu adevărat, să ținem strâns de ceea ce iubim sincer și necondiţionat. Suntem judecați pentru ceea ce facem pentru că la rândul nostru ne grăbim să judecăm...Suntem pierduți şi ne ferim să mai fim oameni din nou.

Cu toții simțim nevoia să dăm vina pe ceva sau pe cineva atunci când vine vorba să luăm hotărârea de a face o schimbare.
Hai să ne oprim puţin,să închidem ochii şi să ne respirăm cu patos gândurile!
Hai să lăsăm inimile să vorbească în locul nostru!
Hai să iubim pe cine vrem şi cum vrem!
Hai să râdem până ni se stinge setea de voie bună!
Hai să fim oameni din nou! 

Cu şi despre dragoste

Ne-am obişnuit din păcate să observăm doar părţile negative ale acestei lumi în care ne ducem zilele.Ură,mândrie şi lăcomie ar spune unii.Dar eu nu văd doar atât.Eu cred că dragostea e defapt ceea ce ne înconjoară.Dragostea e peste tot.Nu e întotdeauna recunoscută sau făcută publică,dar ea există acolo.Părinţi ce îşi iubesc fiii şi fiicele,soţii ce îşi aşteaptă calme soţii în pragul uşii,prieteni şi prietene,vechi amici.Atunci când orice om se apropie de sfârşit nu se va gândi la cei pe care îi urăşte,ci din contră la cei care îi fac inima să tresară.
Dacă vei cauta dragostea,ştiu sigur că o vei găsi undeva acolo.Iubirea asta este atât de umană în esenţa ei şi totuşi ne este tuturor macar o dată în viaţă atât de străină.Un lucru cert este că oamenii îşi petrec cea mai mare parte din viaţă în căutarea a ceea ce  noi numim"iubirea perfectă".O luptă inutilă pentru o emoţie efemeră.Un zbucium fară rost,căci ea iubirea e chiar acolo lângă noi.Suntem făcuţi din şi pentru iubire.Fiecare se naște cu dorința subconștientă de a-și căuta jumătatea. De a fi întreg, . Atât în viața aceasta, cât și în cealaltă. Căci dragostea nu se stinge nici după ce plecăm de aici.
Dacă nu pentru iubire, atunci pentru ce trăim? În fuga lor prin viață, oamenii caută întotdeauna un lucru: iubirea. Unii iubesc și nu sunt iubiți inapoi, alții sunt iubiți dar nu pot dărui aceeași dragoste, iar alții, cei mai fericiți, iubesc și sunt iubiți în egală măsură. Dragostea e singurul sentiment care te ridică și te coboară.Dragostea e singurul sentiment fară de care nici unul dintre muritori nu ar putea trăi....

sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Tu ce-ai facut azi pentru sufletul tau?

Traim intreaga viata cu falsa parere ca mereu va exista un mai tarziu ... Dar daca nu e tocmai asa? Azi esti,maine nu esti ...Lucrurile sunt intr-o continua miscare,schimbare ,iar oamenii vin si pleaca de parca nici nu ar fi fost aici ...
Tu ce-ai facut astazi pentru tine?Pentru sufletul si pentru viata ta?Tu stii ce vrei cu adevarat de la viata si ce te face fericit?
Punem atat de mult pret pe lucrurile materiale si suntem mereu intr-o fuga sufocanta dupa ele ,dar oare ce-ti ramane atunci cand te apropii de sfarsit?
Cerem atat de multe de la cei din jur, fara a oferi in schimb ceva.Trecem nepasatori pe langa oameni ce ne-ar putea lumina zilele,pe langa zambete sincere oferite de catre simpli trecatori .Uitam de cele mai multe ori sa fim ,dar si sa-i facem pe ceilalti fericiti.
Timpul trece,invata ce inseamna fericirea,nu-ti fie teama de ea,de sentimente sau de viata!

joi, 29 ianuarie 2015

"Vorbim maine" si gesturi marunte

Astazi am ales sa vorbesc despre niste cuvinte ce aparent sunt banale,dar care totusi ascund atatea sentimente."Vorbim maine." Nu stiu despre voi,dar mie aceste simple doua cuvinte imi aduc atata liniste in suflet si imi transmit atat de multe.Desi siguranta este un ideal.Ea nu exista,este defapt sentimentul de liniste,increderea pe care cineva ti-o da ,adapostul de pericol.Nimeni nu va putea trai vreodata siguranta deplina si totusi traim...
Consumam atata energie incercand sa evitam pericolele si situatiile neplacute incat ne pierdem cate putin din frumusetea vietii.Si totusi...exista persoane care reusesc sa ne ofere acest sentiment de liniste,atat de placut si atat de necesar pentru fericirea noastra.Suntem oameni si simtim orice nimic,orice fir de praf de stele ce ne face sa stralucim in fata celor dragi noua."Vorbim maine " ma face sa fiu sigura ca cei dragi o sa fie si maine acolo,neclintiti de langa mine,gata sa imi faca zilele mai frumoase si sa ma ajute sa trec mai usor peste toate.Am fost judecata de atatea ori ca dramatizez situatiile si ca uneori,parca aleg sa fiu trista,dar astazi realizez ca noi,oamenii ce simt intens,simtim si fericirea de zece ori mai puternic decat ceilalti.Pe mine orice gest marunt ma face sa zambesc.Mereu voi observa si voi aduna aceste fapte simple,ce vin din adancul sufletului.
Ma intreb cati dintre barbatii de azi mai stiu sa faca gesturi simple care spun “insemni ceva pentru mine”? Cati dintre noi stiu sa mai daruiasca un zambet celui drag? Un zambet adevarat, din tot sufletul, nu o grimasa fortata. E vorba defapt de ambele sexe. Cu totii am uitat sa daruim. Stim numai sa pretindem, nu sa si oferim macar o mica parte din ceea ce asteptam de la cel de langa. 
Si celui mai dur barbat i se inmoaie sufletul cand gaseste in buzunarul hainei un biletel scris de mana strecurat de iubita si care spune simplu “ma gandesc la tine”. Si celei mai puternice femei i se ivesc lacrimi de duiosie atunci cand iubitul ii trimite flori. Cui nu i-ar placea ca-n mijlocul unei zile oarecare, de la celalalt capat al firului, o voce draga sa-i spuna “vroiam doar sa-ti aud glasul”? Sunt lucruri simple, “maruntisuri” care ne fac sa simtim ca inca mai suntem umani.Hai sa invatam sa daruim maruntisuri din nou!

miercuri, 28 ianuarie 2015

Tacerea...

Sa fie tacerea la fel de complexa ca si cuvintele?Sa fie si tacerea o forma de comunicare?Distructiva se pare!Tacerea distruge si totusi oamenii aleg sa taca....Lucrurile spuse la timp,intrebarile puse atunci cand simtim,salveaza relatii interumane,salveaza amintiri,scriu adevarate povesti.Te-ai intrebat vreodata de ce taci atunci cand te macina ceva?Te-ai intrebat vreodata cum poti opri tacerea?Stii cum si cind sa opresti tacerea?Era o vorba de care mi-aduc aminte perfect:Tacerea e de aur..e oare?Ba chiar eu cred inversul.Tacerea nu e de aur,tacerea nu face altceva decit sa creeze distanta intre oameni,sa raceasca.
Cum putem obtine raspunsuri la ceva ce ne macina,ce ne roade,ce ne rupe mintea si sufletul?De ce am alege tacerea si astfel sa ne refuzam noua linistea?
Dar...ce stiu eu?Nici un om nu este la fel,nici o reactie,caci suntem atat de diferiti.Din fericire.