Trist,dar adevarat!

Iubesti,dar nu te simti iubit.Nerabdarea ta nu are limite iar celalalt amana momentul.Vrei sa-l atingi iar el se fereste. Il chemi si nu vine.Stai in fata lui si nu te vede. E doar o iubire intr-un singur sens,pe care o percepi doar tu, care te rascoleste , iti arde sufletul cu fiecare zi in care iti faci planuri cu el si in fiecare noapte cand descoperi ce singura esti.O iubire intr-un sens interzis, care te macina si nu poti sa scapi de ea,te cuprinde, te roade,te chinuie. Iubirea nu e niciodata in parti egale.Unul iubeste mai mult decat celalalt. Uneori e ca un cerc vicios…iubesti pe unul care iubeste pe alta care iubeste pe altul…Sa te simti plin de iubire si sa nu poti sa te manifesti, sa te cuprinda dorul iar el sa nu-si mai aduca aminte de tine. Sa te indragostesti exact de persoana care de-abia te observa.Complicam atat de mult iubirea. Ne dorim de fiecare data exact ce ne este imposibil de obtinut. Cum se face ca ne indragostim de persoane nepotrivite,cand sentimentele cele mai frumoase le irosim pe oamenii care nu vad si nu simt tot ce vine din inima noastra? Cand in loc sa ne apropiem, ne indepartam tot mai tare? Cand totul se iroseste sub privirea acelui care nu-i pasa ca te pierde. Sa simti cum creste o iubire in tine, cum cauti cu disperare sa-ti inabusi dorul,cum toate cuvintele frumoase ti se gatuie la iesirea din suflet. Sa ucizi dorinta si sa suferi pentru un vis care nu-ti apartine. Sa alegi locul ascuns pentru lacrimile tale,sa ingropi o iubire care nu s-a nascut inca.
E doar un blestem …sa iubesti exact pe omul care nu e capabil sa te iubeasca.