Mi-e frica de momentul in care o sa realizez ca iubesc ,mi-e frica caci stiu ca o sa fug,stiu ca tu nu o sa ma iubesti,sau poate cel putin nuasa cum as visa eu. Mi-e frica ca nu o sa aflu niciodata ce insemn eu,ca nu o sa stiu defapt daca simti ceva sau nu...Ma tem ca o sa fiu din nou o lasa,ca o sa te indepartez de frica sa nu imi frangi si ce a mai ramas din inima mea. Sunt un copil naiv,ce nu mai crede ca ranile se pot vindeca in timp.Si chiar daca se vindeca,raman cicatrici.As putea eu atat de fragila sa supravietuiesc cu ele? Mi se pare ca esti intangibil! Mi se pare ca vrem lucruri diferite de la viata.
Nu am puterea sa te ating,nu am puterea sa te intreb,nu am puterea sa duc toate incertitudinile astea singura mai departe.Nu inteleg ce vrei,ce simti si imi e frica sa ma mai apropii....
Mi-e atat de ciudat sa vad cum femeia puternica care sunt se face atat de mica in prezenta ta,devenind aproape absenta. Nu mai stiu cine sunt...
Sunt atat de slaba,singura,defecta si imi e frica sa iubesc !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu