luni, 29 iulie 2013

Astazi nu mai pot ....

Noi oamenii facem o greseala enorma in incercarea de a fi fericiti. Atribuim atingerea acestei stari unei singure persoane si astfel, inconstienti, devenim martorii propriei deziluzii. Suntem atat de atenti la fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare atitudine a partenerului, atat de preocupati de ce isi doreste, ce ii place, ce il deranjeaza si acest lucru il face se simta puterea pe care chiar o are asupra ta, si sa iti dea si tie ce vrea, cand vrea. Grav este ca tu, complet pierduta in jocul de-a iubirea, in care el are mereu punctajul dominant, te multumesti, sau chiar te simti inaltata de putina atentie obtinuta.
Niciodata nu mi-au placut lucrurile banale, mereu le-am 
evitat si am incercat sa nu mi le insusesc...si totusi, intr-un fel sau altul am ajuns sa traiesc previzibil, ceea ce e o forma blanda a banalului.
Nu inteleg unde am gresit, pentru ca nu am lasat vreodata timpul sa se scurga fara rost si niciodata inima nu mi-a batut doar din obisnuinta...pentru ca am iubit, am urat, am iertat, am plans si apoi am ras!!!
M-am trezit, sunt constienta, insa putina putere pe care o mai am, o folosesc doar pentru a pastra vie speranta. Poate e nedrept, dar acum cred ca lumea este nevrednica de vreun sacrificiu, lupta sau efort.
Cat de inutile devin vorbele, atunci cand incercarile sunt zadarnice...
Azi e una din zilele in care nu mai pot ....

duminică, 21 iulie 2013

Pana la capat...

Merg pe strada ,in liniste,ascult ce spun oamenii din jurul meu si dau la o parte,cuminte si elegant tot ce nu tine de mine.Incerc sa-mi port gandurile ascunse in mine,adanc ,dar de cele mai multe ori ies la suprafata si se transforma in adevarate povesti.Cele mai importante raman acolo,le simt adanc,incurcate,emotii neclare ce ma tulbura mereu.A judeca este cel mai usor lucru si cel mai obisnuit.Fiecare dintre noi face acest lucru,fie ca ne dam seama sau nu.Te-ai gandit vreodata ca poate cele mai frumoase zambete ascund cele mai triste secrete?Femeia aceea plina de viata,fara de care o seara obisnuita in oras nu ar mai fi la fel este cea care in adancul sufletului poate simti cea mai grava durere.Ne grabim sa punem etichete si sa dam sfaturi,iar unele actiuni ne par absurde fara a stii macar rostul lor.
Da, stiu, mi-ati spus toti, in toate felurile posibile ca trebuie sa o las balta! Am inteles de fiecare data,am ascultat timida fara sa spun nimic.Si-apoi a doua zi,am luat-o de la capat.Am dat deoparte fiecare cuvant,facand loc adevaratelor sentimente.Imi aruncati frontal atatea zeci de motive.Stiu,stiu ,stiu.Dar pe mine ma intelege cineva vreodata? Ii pasa cuiva si de ceea ce simt?Vreau sa fac ce vreau ,cum,cat si cand vreau eu !Pentru ca nu voi va trebui sa traiti cu regretul, cu indoielile sau cu durerile mele! O sa sufar cat vreau, cand vreau, la fel cum o sa rad si o sa fiu fericita cand o sa simt ca pot!eu lupt pt ce vreau indiferent de cat de lunga e batalia asta! Pentru ca atunci cand se va termina o sa fiu sigura ca s-a terminat indiferent de ce rezultat am obtinut fiindca niciodata, dar niciodata nu o sa pot trai cu gandul ca nu am facut tot ceea ce am putut si ca poate o ultima incercare ar fi schimbat starea lucrurilor! Cand se va termina, se va termina...
Pentru ca as putea in final sa-mi iert ochii pentru lacrimile varsate fara rost,sa-mi iert buzele pentru cuvintele in zadar rostite,sa-mi iert bratele ce-au asteptat intinse in zadar,dar nu as reusi nicicand sa-mi iert inima daca ar inceta sa iubeasca.

sâmbătă, 20 iulie 2013

Razbunare si iertare

Taioase,ascutite,spuse incet,pe ocolite,izbite frontal,ostenite,secate de vlaga sau pline de patos.Cuvintele ucid,mangaie,alina,cuvintele iubesc ...
Razbunare... Razbunarea functioneaza in felul urmator:cineva iti greseste cu ceva,iti face un rau ,iar tu il faci pe individ sa sufere la randul sau.De ce? Pentru ca iti doresti sa ajunga si el acolo jos,unde e intuneric si umezeala si miroase a deceptie.Si vrei cu atata ardoare sa-l faci si pe el sa cada incat intreaga ta fiinta se schimba,devii mai rau , mai parsiv...devii altfel.
De ce sa decazi pentru o placere de moment? Cata satisfactie poti sa ai atunci cand ii vezi pe cei ce te iubesc cu lacrimi in ochi? Cat de dulce poate sa fie razbunarea atunci cand undeva in sufletul tau esti constient/a ca gesturile acestea pot duce la un sfarsit?Razbunarea vine in urma unei dureri adunate in suflet.Suntem tentati sa ne gandim ca vazandu-l pe cel ce ne-a facut sa suferim intr-o situatie similara,ne vom vindeca noi insine...Fals! Vrei sa fii liber de durere ,sa scapi de trecut,sa o iei de la capat?Iarta...Oamenii care iarta sunt mai fericiti,mai plini de pace si de viata.Oamenii care iarta iubesc si sunt iubiti...Faptele noastre sunt cele care atrag binele sau raul in existenta noastra. 
Daca stiam sa iertam la timp , daca stiam sa alegem iertarea in locul razbunarii ,astazi fiecare dintre noi era fericit si implinit....

miercuri, 17 iulie 2013

Despre acea persoana unica

"Noi ne iubeam inca din prima sapTamana..".Am auzit aceste vorbe undeva si mi-au ramas adanc in minte,m-au rasucit pe toate partile,mi-au intors cand pE o parte ,cand pe alta gandurile si m-au facut sa ma gandesc mai mult la asta ...
Este posibil sa iubim atat de repede? Da!Dar asta se intampla doar o data in viata si din pacate nu toti dintre noIo au binecuvantarea de a trai acest sentiment.Poti sa razi,dar este vorba despre prima si unica iUbire.Despre sentimentul acela clar si pur ca locul tau este acolo,ca doar langa acea persoana te simti tu ,ca doar acolo vei ramane indiferent de ce ti se va intampla.E simplu.E singura iuBire pe care ti-o aduci aminte in detaliu,E singura care ar merita oricand sa te intorci,singura care iti rastoarca intreaga fiinta doar la o simpla intalnire,singura ce nu-ti da pace sa dormi...E simplu...si totusi atat de complicata.E unica.E si rea si buna.Te diStruge pentru ca mai apoi sa te reconstruiasca bucata cu bucata doar cu o singura imbratisare.Iti da totul intr-o zi,o noapte pentru ca apoi sa te lase luni intregi fara zambet si respiratie.E locul pe care doar o singura persoana il poate oCupa in viata ta si oricat ai vrea tu , el sau altii nu vei putea nicicand sa il oferi altcuiva.E acea iubire ce s-a adapostit in tine si nu-ti da drumul si nu te lasa sa-i dai drumul si nici nu vrei sa te lase sa pleci.E omul langa care iti gasesti sensul si langa care stii ca vei ramane ..E omul acela ,perfect pentru tine care orice ar face te face sa intelegi ca locul tau e acolo.Un loc natural,daruit de Dumnezeu,inainte ca noi sa ne dam seama ca exista.Lucrurile care nu se spun se pierd.....hai sa le spunem.Si daca iti starneste curiozitatea ...citeste dincolo de randuri....


                   

duminică, 7 iulie 2013

Doar iluzie....

Ma tulbura atat de mult viata,incat nu inteleg,e straniu...Imi vine sa plang,sa rad,sa scriu,sa tip,sa dansez.E-atat de intens tot ceea ce simt si imi este atat de frica..... Voi supravietui cu siguranta,dar greu..
Intotdeauna am iubit.Tot ceea ce ma inconjoara starneste in mine senzatia de iubire.Iubesc oamenii,iubesc animalele,iubesc marea,iubesc povestile de dragoste,iubesc arta in orice forma a ei,iubesc cateodata,pana si certurile!Caci ce altceva este in stare sa faca omul mai bine decat sa iubeasca?
Si gandidu-ma mereu la ceea ce iubesc am ajuns la concluzia ca doar m-am lasat purtata pe aripi de vise frumoase,catre ceva imposibil,ceva de neatins. M-am indragostit de o iluzie , langa care mi-am imaginat intreg viitorul,o iluzie careia i-am daruit fiecare particica din mine,o iluzie in mainile careia mi-am aruncat viata.Nu e decat o iluzie...si totusi iluzie cu un chip atat de dulce,cu bratele puternice ce detin controlul asupra mea , iluzie fara de care nu as putea sa traiesc...

sâmbătă, 6 iulie 2013

Platim fiecare clipa de fericire

Ajungem sa platim scump pentru fiecare clipa de fericire ce ne este oferita.Pentru fiecare zambet,pentru fiecare moment in care sufletul ne este inundat de fericire,platim dublu .Soarta nu isi uita niciodata datoriile.Ceea ce noi primim,o sa fie mereu egal cu ceea ce ne este luat.Nu exista exceptii.Poate ca Dumnezeu ne pedepseste pentru ignoranta noastra,pentru faptul ca nu am stiut sa ne bucuram de acele momente fericite si sa facem tot posibilul sa ramana asa...
Poate ca Dumnezeu ne da mai mult decat meritam si atunci se hotaraste uneori sa ia inapoi lucrurile pe care n-am stiut sa le apreciem!Platim un pret atat de mare pentru acele clipe rare....
O saptamana de fericire va fii platita cu luni intregi de durere si suferinta.Nimeni si nimic nu poate schimba acest lucru,caci se pare ca asa este lasat sa fie ...
Este pedeapsa lui Dumnezeu ,caci el ne aduce in viata persoane menite sa ne faca fericiti pe care noi le alungam fara a ne da macar seama.Pedeapsa pentru ca I-am intors spatele si nu am multumit pentru toata fericirea ce am primit-o candva.Pedeapsa ca nu am stiut sa ramanem fericiti,am pervertit aceasta stare prin ura,indiferenta si orgoliu.Tot ceea ce ni se intampla ni se intampla prin noi insine.Poate ca noi oamenii,primim exact ceea ce meritam !

Barbatii si femeile superficiale

De ce aleg barbatii femeile superficiale in locul celor ce chiar au ceva de spus? Aceasta este intrebarea ce ne-a fulgerat mintile noastre complicate de femei macar o data in viata...
E simplu.Banal chiar,ele nu au nimic de reprosat,nu stiu sa puna intrebari,nu stiu sa lupte,sa se macine,sa iubeasca.Ele nu cicalesc,nu dau din gura mereu,nu au asteptari si se multumesc cu putin. Pe cand o femeie normala e greu de inteles,e rea,se contrazice,geloasa,rasfatata,se-alinta,te cearta,se supara,iti zambeste si toate astea o fac atat de greu de inteles si de pastrat.Ma-ntreb ce e in mintea voastra a barbatilor?Probabil tipul acesta de alegere il faceti din comoditate,din siguranta ca oricum nu o sa va atasati,oricum nu o sa aveti pentru ce sa va luptati sau pentru ce sa suferiti.
O femeie superficiala nu-si doreste prea multe de la viata,ea nu viseaza,ea nu stie sa simta.....
O femeie superficiala e mult mai usor de multumit.Acesta sa fie oare motivul?

Trecem prin viata

Astazi unul dintre cititorii mei mi-a pus o intrebare ce m-a lasat putin pe ganduri:"Prin ce treci? Caci uneori prin ceea ce scrii pari prea complexa." I-am raspuns aparent banal,dar dupa mine acest raspuns e de o complexitate nemaiintalnita:''Prin viata!".
Trecem prin viata si asta ne este de ajuns.Nu stiu altii cum sunt,dar eu interpretez fiecare intamplare,fiecare gest,analizez,imi pun intrebari,gandesc,ma zbat,ma lupt,ma chinui.Si da,uneori mi-as dori sa pot sa fiu mai superficiala!
Raspunsurile la intrebarile vechi,nasc intrebari noi.Nimic nu este clar,nimic nu ne va multumi.Suntem oameni si tocmai zbuciumul acesta interior e ceea ce ne caracterizeaza.Dumnezeu ne-a lasat cel mai mare dar : acela de a gandi,de a ne indoi,de a ne pune intrebari,a ne constientiza soarta,a ne asuma prezentul cu luciditate.Si-atunci , de ce sa nu exploatam acest dar la capacitatea sa maxima?
Trec prin viata.Prin asta trec,in caz de mai e cineva ce se intreaba.Trec prin ceea ce treceti si voi,dar fiecare dintre noi intelege evenimentele din viata in mod diferit.

vineri, 5 iulie 2013

Surpriza !

Cred ca astazi ma surprind pe mine..Am ajuns la o singura concluzie: Sunt fericita si atata timp cat o sa deschid ochii dimineata , asa o sa raman.Doamne,cate lucruri de care te poti bucura exista in aceasta lume!Si cata bucurie ca in fiecare zi primim o noua sansa de a le admira,o noua sansa de a deveni mai buni,de a iubi , de a creea.Suntem tentati sa credem astazi ca viata noastra se va sfarsi doar pentru ca unele persoane nu mai vor sa faca parte din ea.Fals,maine te vei trezi cu bucurie in suflet!Caci nu poti tine langa tine persoane ce nu-si doresc acest lucru si daca nu si-l doresc,inseamna ca nu nutresc nici un fel de sentiment pentru tine.Simplu.Clar.Iremediabil.Daca tu simti intr-un anumit fel ,nu inseamna ca si ceilalti trebuie sa o faca la fel ca tine.Tocmai asta ne face atat de speciali:diversitatea.
Oricat m-ar rani unii oameni,iubesc sa traiesc si nimic nu poate schimba acest lucru.Deci,pentru cei care inca mai credeti ca sunt din nou la pamant,ca nu-mi gasesc din nou respiratia.Guess what.. sunt intreaga,de piatra,nu simt nimic....ba chiar sunt mai puternica,mai pregatita sa infrunt tot ce imi iese in cale,mai suspicioasa,mai neincrezatoare in ceea ce numim noi oameni,ingramadiri de haos si de incertitudine,caci asta suntem!  Poate mai bine traim nefericiti in singuratatea noastra ,decat in doi,dar sa nu primim nici macar jumatatea din iubirea pe care o oferim, inapoi.
E clar.Nu poti sa faci un om sa te iubeasca,indiferent de cat de multa dragoste ai simti tu pentru el.PUNCT.

joi, 4 iulie 2013

Oamenii sunt bolnavi de orgoliu

Ambitia te ajuta,orgoliul te distruge.Ambitia si orgoliul,lucruri ce sunt des confundate.Singura stare catre care ne poarta orgoliul este singuratatea, in nici un caz demnitatea sau senzatia ca suntem superiori celorlalti.Orgoliul este primul personaj negativ in viata unui cuplu de exemplu.Functioneaza din umbra si schimba incetul cu incetul intreaga personalitate a unui om.Cand vorbesc despre orgoliu am impresia ca vorbesc despre toata lumea,inclusiv despre mine.Si eu fac parte din pacate din aceasta categorie a orgoliosilor,dar cel putin incerc sa imi dozez acest sentiment in functie de evenimentele la care sunt nevoita sa particip.Ce ne-a adus noua oamenilor orgoliul?Orgoliul nu aduce decat singuratate,frustrari si regrete.Este acela care va cauta mereu vinovati in cei ce sunt aproape,care va spune mereu : nu e vina mea sau vina mea e mai mica decat a celulilalt.Orgoliul distruge omul din noi si ne aduce defapt tocmai pe noi intr-o stare de lupta continua,intr-o stare de degradare.
Acum pune-ti intrebarea.Ce ti-a adus orgoliul in afara de singuratate,standarde false,incapatanare si egoism? Mie stiu ce mi-a adus...Ramane sa realizezi si tu si sa nu te imbolnavesti de prea mult orgoliu.

miercuri, 3 iulie 2013

Traiesc

Respir…E dulce pielea ta. Privesc traiectoria degetelor tale care imi descrie mangaierea perfecta. Oftez…dorul se desprinde in mii de imagini cu tine. Strig…ecoul se pierde in imbratisarea trupurilor noastre. Mana mea se intalneste cu a ta. Se inclesteaza trosnind aerul dintre ele. Ma uit la tine…unde ti-e privirea? Ma gandesc la tine…unde ti-a fugit gandul?
Desenez amintiri .Ma joc cu timpul. Infloreste zambetul pe buzele mele. Esti aici. Totul revine la normal. Traiesc. Ochii imi sclipesc ,complici tacuti ai visului meu.

marți, 2 iulie 2013

Pierdem mereu...

Ne petrecem intreaga viata ,incatusati de o mare frica:aceea ca vom pierde persoanele dragi noua.Pierdem. Zi de zi, clipa de clipa.  Ce anume?.Pierdem secunde pe care nu stim sa le apreciem,persoane pe care le alungam intr-un moment stupid,persoane pe care le privim neputinciosi cum pleaca sau persoane pe care Dumnezeu decide ca este mai bine sa le ia de pe aceasta lume.Pierdem mereu..
Pierdem ocazii. Zi dupa zi. Pentru ca ne incapatanam sa tinem in noi ceea ce simtim. Si astfel, peste ani si ani, inca traim cu intrebarea ‘ce-ar fi fost daca? Ce-ar fi fost daca i-as fi spus atunci ce simteam…? ” Si odata pierdut, un moment nu mai revine nicicand. Iar daca tu nu ai puterea de a-ti striga dorinta sau temerile, nimeni n-o va face in locul tau. Si astfel, vei ajunge marginit de regrete.
Pierdem atunci cand alegem sa nu iertam, atunci cand purtam ura, ranchiuna.Pentru ca sufletul nostru devine de nerecunoscut...
Pierdem, suferim, dar ne continuam viata. Nu a zis nimeni ca e usor sa fii om, sa iubesti sau sa traiesti ca o jumatate. Nu vom reusi niciodata sa gasim raspunsurile perfecte la intrebarile noastre.Iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in alte limite,noi.
Nimeni nu va putea niciodata sa-ti promita ca cei dragi nu vor pleca de langa tine.
Dar tine-i aproape pe cei care au ales sa-ti fie alaturi indiferent de situatie.Asigura-te ca sunt constienti de sentimentele pe care le ai pentru ei.Si cel mai important: nu mai fugi dupa persoane care nu doresc sa cunoasca traseul spre viata ta! Pretuieste-i pe cei care au ales sa transforme viata ta ,in viata voastra.Oamenii pleaca,dar cei care conteaza cu adevarat,mereu vor ramane...