luni, 18 februarie 2013
Gand in intuneric
Te-ai obisnuit sa te minti singur si sa ii minti si pe ceilalti incat acum iti e greu sa faci diferenta intre minciuna si adevar, singurul moment de sinceritate absoluta fiind cel in care te inchizi in camera ta, singur pe intuneric si izbucnesti, cand toate minciunile pe care le inghiti in fiecare zi se lovesc violent de cei patru pereti, cand sentimentele tale stinse pentru ea iau foc si focul cuprinde perdeaua ta in dungi, cand frustrarile tale te imobilizeaza si simti ca iti e greu sa respiri, cand tristetea nu mai are loc si iti iese prin toti porii, cand iti ingropi fata in palme.In rest ramai acelasi, zambesti si razi, stralucesti in felul tau caracteristic.
Dar nu esti intreg si imbratisezi aparente. Nu esti bine, nu esti implinit. Ochii tai sunt calmi, dar in spatele lor vantul nu se opreste ....
:*
Hai
"Taci! Nu mă-ntreba nimic, nu-mi cere nimic, nu acum... Nici eu nu știu ce se întîmplă cu mine, așa că mai bine nu căuta să înțelegi. Taci!!
Ia-mă în brațe și nu spune nimic! Doar strânge-mă, strânge-mă ca și cum m-ai vedea pentru ultima dată! Nu te speria, nu e ultima oară. Dar strânge-mă cu toată puterea, să simt că nu sunt singură...
Eu o să zâmbesc mai dezinvolt ca niciodată. O să zâmbești și tu, știu.
Hai să ne bucurăm de viața asta, care și-așa nu este ușoară! Hai s-o facem noi mai frumoasă! Poate că nu putem s-o schimbăm definitiv și irevocabil, dar cu siguranță o putem îndulci.
Poate că nimic nu e perfect, dar de ce avem nevoie de perfecțiune?!
De când mă știu am alergat năucă după această ”perfecțiune” și m-am lovit de mii de ori încercând s-o ating. Astăzi cred că perfecțiunea e doar o iluzie, o fata Morgana atăt de dorită, dar intangibilă...
Hai să încetăm să mai alergăm după iluzii!
Hai să trăim!
Hai să uităm ca există ”eșec” sau ”dezamăgire”!
Hai să fim noi!
Hai să uităm de prejudecăți!
Hai să lăsăm grijile deoparte, pentru moment!
Hai să fim curajoși!"
Ia-mă în brațe și nu spune nimic! Doar strânge-mă, strânge-mă ca și cum m-ai vedea pentru ultima dată! Nu te speria, nu e ultima oară. Dar strânge-mă cu toată puterea, să simt că nu sunt singură...
Eu o să zâmbesc mai dezinvolt ca niciodată. O să zâmbești și tu, știu.
Hai să ne bucurăm de viața asta, care și-așa nu este ușoară! Hai s-o facem noi mai frumoasă! Poate că nu putem s-o schimbăm definitiv și irevocabil, dar cu siguranță o putem îndulci.
Poate că nimic nu e perfect, dar de ce avem nevoie de perfecțiune?!
De când mă știu am alergat năucă după această ”perfecțiune” și m-am lovit de mii de ori încercând s-o ating. Astăzi cred că perfecțiunea e doar o iluzie, o fata Morgana atăt de dorită, dar intangibilă...
Hai să încetăm să mai alergăm după iluzii!
Hai să trăim!
Hai să uităm ca există ”eșec” sau ”dezamăgire”!
Hai să fim noi!
Hai să uităm de prejudecăți!
Hai să lăsăm grijile deoparte, pentru moment!
Hai să fim curajoși!"
joi, 14 februarie 2013
Iubesti deci existi
O femeie invata greu sa iubeasca fara sa sufoce si fara sa-si faca sperante. Daca ar fi dupa ea s-ar coase de barbatul iubit pentru a fi sigura ca ia parte la viata lui, ca devine viata lui. Dar nu e dupa ea. Si intelege repede ca intrebarile ei, supozitiile, tristetile, pretentiile, rugamintile ei nu fac decat sa indeparteze persoana adorata. Intelege ca daca vrea sa il inspire sa ramana langa ea trebuie sa invete sa iubeasca neconditionat. Fara asteptari, fara pretentii, fara ultimatumuri, fara reprosuri, fara impuneri. Greu! Dar invata.
Mi-am scanat sufletul sa inteleg de ce se intampla unele lucruri.Am vrut sa caut urme de vina,insa n-am inteles nimic.M-a intrebat de ce caut inutilul cand lucrurile vin si pleaca de la sine.Si daca s-a intamplat ceva bun sau rau inseamna ca pur si simplu si-a atins menirea.S-a consumat.Intens.Firesc.Final.De aceea imi rog sufletul sa-mi ierte ignoranta.Relatiile interumane inseamna tatonare,momente de extaz,lectii de viata si dezamagire.Indiferent de ordinea in care acestea sunt traite.Treptat,ne scade nivelul de suferinta catre dezamagire.Oare incepem sa simtim mai putin intens toate trairile?Si totusi ,ma gandesc ca nimic nu este intamplator.Nici inceputul ,nici sfarsitul,nici momentele dintre ele.Le iubesc pe toate la fel pentru ca m-au ales sa fac parte din ele,pentru ca mi-au fost daruite.
Invata sa iubesti neconditionat,fara pic de egoism ,sa dai totul din tine indiferent ca asta te va face fericit sau nu .Sa nu uiti niciodata ca ceea ce vrei tu sa fii ,e cel mai bun lucru care-ai putea sa fii.Pentru iubire merita sa ajungi oriunde si sa faci orice atata timp cat tu simti ca merita.Sa-ti infingi adanc dintii in clipele de fericire si sa nu le lasi sa treaca.Sa nu uiti ca nu e gresit sa iubesti,nu trebuie sa regreti ca o faci ,sa nu-ti fie rusine ca iubesti atat de mult incat il/o lasi sa fie fericit/a chiar si fara tine.
Mi-am scanat sufletul sa inteleg de ce se intampla unele lucruri.Am vrut sa caut urme de vina,insa n-am inteles nimic.M-a intrebat de ce caut inutilul cand lucrurile vin si pleaca de la sine.Si daca s-a intamplat ceva bun sau rau inseamna ca pur si simplu si-a atins menirea.S-a consumat.Intens.Firesc.Final.De aceea imi rog sufletul sa-mi ierte ignoranta.Relatiile interumane inseamna tatonare,momente de extaz,lectii de viata si dezamagire.Indiferent de ordinea in care acestea sunt traite.Treptat,ne scade nivelul de suferinta catre dezamagire.Oare incepem sa simtim mai putin intens toate trairile?Si totusi ,ma gandesc ca nimic nu este intamplator.Nici inceputul ,nici sfarsitul,nici momentele dintre ele.Le iubesc pe toate la fel pentru ca m-au ales sa fac parte din ele,pentru ca mi-au fost daruite.
Invata sa iubesti neconditionat,fara pic de egoism ,sa dai totul din tine indiferent ca asta te va face fericit sau nu .Sa nu uiti niciodata ca ceea ce vrei tu sa fii ,e cel mai bun lucru care-ai putea sa fii.Pentru iubire merita sa ajungi oriunde si sa faci orice atata timp cat tu simti ca merita.Sa-ti infingi adanc dintii in clipele de fericire si sa nu le lasi sa treaca.Sa nu uiti ca nu e gresit sa iubesti,nu trebuie sa regreti ca o faci ,sa nu-ti fie rusine ca iubesti atat de mult incat il/o lasi sa fie fericit/a chiar si fara tine.
luni, 11 februarie 2013
Gand
A trecut ceva timp de cand s-a dus . Departe. Atât de departe încât numai gândurile bune îl pot ajunge din urmă.Totul e trist si asa o sa fie intotdeauna.Într-o zi năprasnică el s-a grăbit să ajungă mai aproape de Dumnezeu. Acum se înveleşte cu o aripă de înger şi priveşte către noi, dorindu-şi să ne fie bine.
Da, ne e bine. Iubim. Trăim. Muncim. Încercăm să luăm frumosul din fiecare zi. Da, ne e dor de tine. Nespus. Nu te-am uitat şi nu te vom uita vreodată.Fiecare zi care trece fără tine este o tortură prelungită pentru noi. Mi-e frică mie de unele pe lumea asta, însă de moarte nu. De fapt, cred că moartea e ultima chestie de care să-mi fie frică. E o trecere,o trecere spre tine.
Dumnezeu să te odihnească.
Da, ne e bine. Iubim. Trăim. Muncim. Încercăm să luăm frumosul din fiecare zi. Da, ne e dor de tine. Nespus. Nu te-am uitat şi nu te vom uita vreodată.Fiecare zi care trece fără tine este o tortură prelungită pentru noi. Mi-e frică mie de unele pe lumea asta, însă de moarte nu. De fapt, cred că moartea e ultima chestie de care să-mi fie frică. E o trecere,o trecere spre tine.
Dumnezeu să te odihnească.
duminică, 10 februarie 2013
Pentru tine!
Stiti ce urasc cel mai tare? Persoanele care nu sunt in stare sa-si faca propria viata si se baga in a ta! Nu le inteleg...Nu inteleg cum se poate sa vorbesti pe la spate o anumita persoana, apoi, brusc, cand persoana respectiva afla de lucrurile pe care 'le-a facut', te dai la fund. De ce sa faci asta? Daca esti asa mare si tare, de ce dracu' nu spui in fata ce ai de spus? Cum poti tu sa arunci cu noroi in mine cand tu esti o zdreanta? De ce ma arati pe mine cu degetu' cand tu nu esti in stare sa faci o analiza propriei persoane? Nu sunt sfanta, nu am sustinut niciodata ca as fii, dar ceea ce am facut am recunoscut de fiecare data cu zambetul pe buze, pentru ca nu mi-e rusine cu mine, iar ceea ce sunt acum e rezultatul tuturor actiunilor mele din trecut. Dar atata timp cat eu nu am facut un lucru ma astept sa nu-mi fie pus in carca.
Poate imi citesti blogul,sper sa o faci... doarece da, despre tine vorbesc, 'domnisoara'. Si stii bine de ce folosesc ghilimelele!
Poate imi citesti blogul,sper sa o faci... doarece da, despre tine vorbesc, 'domnisoara'. Si stii bine de ce folosesc ghilimelele!
sâmbătă, 9 februarie 2013
Mie nu imi e teama de suferinta,mie imi e teama de fericire
Ați simțit vreodată că știți care ar trebui sa fie urmatorul pas in viata dar vă este frică să vă îndreptați în acea direcție? Vă este frică de necunoscut, de viață, de succes.
Cred mai mult ca oricând că fericirea este o alegere. Este suma alegerilor pe care le faci în fiecare zi, în fiecare oră. Se pare că în viață sunt două mari drumuri: drumul confortabil și drumul tău, un drum unic, drumul care face dintr-un om obișnuit un om mare. Problema este că îți trebuie un curaj nebun să alegi să îți trăiești viața. Primul lucru pe care îl vei descoperi este că tu nu ești chiar cum te credeai. Ai mult mai multe calități dar și defecte, ți-e frică de o mulțime de lucruri, pe unele din ele nici nu știi să le numești. Te temi un pic de ce vei afla. Poate vei afla că ai pierdut câțiva ani din viață pe un drum greșit, poate vei afla că una din marile tale pasiuni e doar o minciună.
Fără îndoială că cea mai distructivă temere a omului este frica de fericire. Un paradox în termeni şi sensuri… ştim că oamenii îşi doresc fericirea şi aleargă toată viaţa după ea.
Cred mai mult ca oricând că fericirea este o alegere. Este suma alegerilor pe care le faci în fiecare zi, în fiecare oră. Se pare că în viață sunt două mari drumuri: drumul confortabil și drumul tău, un drum unic, drumul care face dintr-un om obișnuit un om mare. Problema este că îți trebuie un curaj nebun să alegi să îți trăiești viața. Primul lucru pe care îl vei descoperi este că tu nu ești chiar cum te credeai. Ai mult mai multe calități dar și defecte, ți-e frică de o mulțime de lucruri, pe unele din ele nici nu știi să le numești. Te temi un pic de ce vei afla. Poate vei afla că ai pierdut câțiva ani din viață pe un drum greșit, poate vei afla că una din marile tale pasiuni e doar o minciună.
Fără îndoială că cea mai distructivă temere a omului este frica de fericire. Un paradox în termeni şi sensuri… ştim că oamenii îşi doresc fericirea şi aleargă toată viaţa după ea.
Da. Sunt şi oameni care se tem de fericire. Sunt oameni care nu au curaj să spere că tocmai viaţa lor poate fi udată de rouă însorită şi nu neapărat de lacrimi. Cea mai năprasnică boală pentru suflet: teama de fericire.Dar cum au ajuns oamenii să simtă fiori de teamă atunci când se gândesc la fericire?! Sentimente atât de înfiorătoare apar la apropierea ideii de fericire încât, pur şi simplu, aceştia se tem de ea. Aproape că nici nu şi-o doresc, nu numai că se înfioară la apropierea ei.Din păcate, atât de mulţi dintre noi au avut parte tocmai de inversul fericirii încât, la un moment dat ne e şi teamă să ne mai gândim la asta. De fiecare dată când am încercat să-i simţim aroma ne-am luat lovituri grele. Veneam cu zâmbetul pe buze şi braţele deschise către fericire… apoi, dintr-o dată, capul ne vâjâia, oasele ne dureau si ne zbateam in noroiul în care am fost aruncaţi.Am zis că n-am fost atenţi şi am pierdut ceva din vedere. Ne-am ridicat, cu greu, din noroi, ne-am retras să ne oblojim rănile… După un timp speranţa ne-a scos din nou afară. Am văzut curcubeu peste viaţa noastră şi am fost convinşi că acum am primit SEMNUL.Am privit în sus, către cer, şi am mulţumit Soarelui că ne încălzeşte sufletul. Dar s-a întâmplat din nou. Cerul s-a prăbuşit peste noi.
Şi-atunci cum să nu-mi fie teamă de EA,de fericire?
Şi-atunci cum să nu-mi fie teamă de EA,de fericire?
vineri, 8 februarie 2013
Orgoliul
Te chinuie, te întoarce pe toate părţile, te desparte de cei pe care teoretic îi iubeşti, dar practic chiar îţi e imposibil să îi pui deasupra ego-ului tău exagerat. Pentru că…nu-i aşa? Ce-ar însemna să pierzi dintr-odată toată faima de bărbat puternic (femeie puternică) pentru că la un moment dat, nereuşit moment al vieţii, decizi să nu mai răneşti prin tăcere sau duritate sau prin firea-ţi implacabilă? Sau chiar, mai rău…să te apleci şi să îl ridici pe cel pe care l-ai doborât din neglijenţă pe când treceai valvârtej şi-ţi urmăreai interesul.
Şi taci. Taci din orgoliu. Taci chiar şi atunci când tăcerea e o crimă, chiar şi atunci când tăcerea le provoacă răni mortale celor care au nevoie de o vorbă a ta, de-un „te iubesc”, de-un „îmi pare rău” sau de-un „eşti mai preţios pentru mine decât te-am lăsat să crezi”.
Şi taci. Taci din orgoliu. Taci chiar şi atunci când tăcerea e o crimă, chiar şi atunci când tăcerea le provoacă răni mortale celor care au nevoie de o vorbă a ta, de-un „te iubesc”, de-un „îmi pare rău” sau de-un „eşti mai preţios pentru mine decât te-am lăsat să crezi”.
Există genul de oameni care chiar dacă ar iubi, din orgoliu, ar lasa persoana iubită să plece şi nu ar încerca să-i spună mai stai. Ei bine pentru mine astfel de oameni sunt prea greu de înţeles. Şi eu sunt orgolioasă, dar atunci când e nevoie mai las de la mine.
În fond cât tine la tine o persoană care mereu aşteaptă să faci tu primul pas, o persoană care are un orgoliu ce depăşeşte sentimentele pentru tine? Oare asemenea persoane au sentimente? Eu una mă îndoiesc. Asta nu mi se pare decât un joc de du-te vino continuu, un joc de mi-e bine cu tine, dar hai să văd cum e şi fără tine, un joc de-a v-aţi ascunselea în care la un moment dat unul nu-l mai găseşte pe celălalt.
Într-o zi,după ce ai turnat sare pe răni, după ce ai presarat totul cu indiferenţă de gheaţă … când toţi aceia vor fi murit…vei rămâne cu el, cu orgoliul tău….într-o perfectă şi fericită fuziune…mai singur ca niciodată, mai nefericit ca oricine, mai jos ca oricând.
marți, 5 februarie 2013
Omul,faptura inconstanta
Astăzi am fost criticată pentru că uneori mă contrazic.Şi uite răspunsul meu :Ce este omul?Ce fel de haos mai este şi acest om ?Chiar noi oamenii suntem o îngrămădire de contradicţii.O îngrămădire de incertitudine şi de eroare.Omul este cea mai inconstantă fiinţa din univers.Ni se creează impresia ,că în timp,putem cunoaşte omul de lângă noi.În zadar însă.Oricât de sinceri am fi,oricât de mult ne-am exterioriza,ce se ascunde dincolo de această mască trupească,esenţa,rămâne o taină de multe ori chiar şi pentru noi înşine.
Da,mă contrazic ! Şi asta pentru că omul este o fiinţa schimbătoare.Să ne gândim numai la stările pe care le putem avea într-o singură zi.
Cred că oricărui om i s-a întâmplat să plângă,să râdă,să fie nervos,binedispus,melancolic ,ca mai apoi să devină optimist.Ideea este că multe dintre aceste schimbări nu ni le putem explica nici măcar atunci când vine vorba de noi înşine.Şi-atunci de ce am încerca să ni le explicăm în ceea ce îi priveşte pe ceilalti?
Oamenii se schimbă atunci când trec prin greutăţi,atunci când iubesc,atunci când au o motivaţie sau o dorinţa puternică.Oamenii nu încetează să se schimbe.Fiecare are dreptul să îşi construiască propriul univers, ce este în strânsă legătură cu propriile concepţii.Şi universul acesta are la rândul sau dreptul să fie al naibii de schimbător!
Avem nevoie de altii pentru a fi noi insine?
Avem nevoie unii de alţii şi mai mult suntem responsabili unii pentru alţii.Fiecare persoană ce trece prin viaţa omului îşi lasă o oarecare amprentă asupra să şi îşi are rolul în formarea acestuia că om.
Intimitatea,lipsa comunităţii pare mai degrabă singurătate decât sentimentul de "a fi tu însuti".Se poate spune prin urmare că omul este el însuşi împreună cu ceilalţi,cu toate bucuriile,plăcerile,speranţele,dorinţele,frustrările şi constrângerile ce însoţesc condiţia omului de fiinţa umană.
Omul este rebelul aflat în căutarea sinelui,a feţei lui adevărate.Omul rebel este omul gata să arate lumii cine este,să arunce toate măştile,toate caracterele prefabricate.Şi dacă omul este iubit sau condamnat,respectat sau huiduit ,lui îi este indiferent,pentru că "a fi tu însuti" este cea mai mare binecuvântare a existenţei.
A fi tu însuti presupune conştientă,înseamnă să fii conştient de tine însuti,de faptul că exişti,de lucrurile pe care le faci şi motivele pentru care le faci în acel mod,înseamnă să-ţi creezi fiinţa conform celor mai înalte ideei şi principii despre fiinţa umană,viaţa şi univers.
Este un act de curaj să fii tu însuti,pentru că este dificil să renunţi la dorinţele pe care alţii le-au implementat deja în tine.Aristotel numea omul "un animal social",încercând să scoată în evidenţă nevoia continuă a omului de a comunică ,de oameni pe care să îi aibă drept model sau din contra de oameni de la care să înveţe ce să nu facă.Omul este făcut în mod natural pentru a trăi în comunitate şi doar în cadrul acesteia se poate realiza complet.
Ce am deveni noi oamenii fără cei care ne cresc,cei care ne educa?Cât de puţine din multitudinea de sentimente ne-ar fi cunoscute ,dacă am trăi singuri ?Cum am cunoaşte milă,prietenia,dragostea,când acestea sunt făcute pentru a fi trăite în doi ?
Nici unul din oamenii care trec prin viaţa noastră nu trec din pură întâmplare.Omul este cea mai apropiată creatură de Creeatorul sau.Astfel,cu siguranţă fiecare persoană ne-a fost trimisă cu un scop clar.
Hai să învăţăm să ne formam fiinţa şi viaţa noi înşine,dar să lăsăm Divinitatea să-şi joace rolul ei în scrierea poveştii.Să învăţăm să-i respectăm pe cei de lângă noi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)