Judecand,iubim mai putin...

Iubirea a fost,este si va ramane o tema inepuizabila.Oricat am incerca sa o definim si sa o disecam vom esua in a o incadra potrivit si vom isca pareri contradictorii.Fiecare percepe iubirea in functie de experientele pe care le-a avut,in functie de ceea ce este capabil sa simta.Ca sa putem vorbi despre ea ,trebuie mai intai sa renuntam la autocenzura,la rusinea de a recunoaste ca si noi simtim,la resentimente si nemultumiri,la orgoliu si reprosuri.De unde vine dorinta de a judeca pe ceilalti atunci cand fiecare dintre noi a rostit macar o data propozitia "Nimeni nu este perfect."?
E simplu,in urma unor experiente pozitive sau negative din viata noastra,ne grabim sa punem etichete,sa criticam,sa dam sfaturi sau sa privim detasati.Si uite-asa ...cu cat judecam mai mult,cu atat iubim mai putin.
Iubirea nu se va masura nicicand in timp ci in   intensitate.Tumultul,pasiunea,certurile,impacarile,suisurile,coborasurile sunt cele ce ne fac pe noi oamenii sa ne apropiem si mai mult.Atunci cand iubim invatam sa umplem golurile si imperfectiunile cu sperante.Iubirea este sansa noastra de a fi mai buni,mai fericiti,mai demni,mai stralucitori,mai completi pentru o clipa,o ora sau o viata...
Sa invatam sa-I multumim lui Dumnezeu atunci cand o gasim,sa judecam mai putin,sa iubim mai mult,sa riscam si sa nu dam drumul la ceea ce ne face fericiti.