Pierdem mereu...

Ne petrecem intreaga viata ,incatusati de o mare frica:aceea ca vom pierde persoanele dragi noua.Pierdem. Zi de zi, clipa de clipa.  Ce anume?.Pierdem secunde pe care nu stim sa le apreciem,persoane pe care le alungam intr-un moment stupid,persoane pe care le privim neputinciosi cum pleaca sau persoane pe care Dumnezeu decide ca este mai bine sa le ia de pe aceasta lume.Pierdem mereu..
Pierdem ocazii. Zi dupa zi. Pentru ca ne incapatanam sa tinem in noi ceea ce simtim. Si astfel, peste ani si ani, inca traim cu intrebarea ‘ce-ar fi fost daca? Ce-ar fi fost daca i-as fi spus atunci ce simteam…? ” Si odata pierdut, un moment nu mai revine nicicand. Iar daca tu nu ai puterea de a-ti striga dorinta sau temerile, nimeni n-o va face in locul tau. Si astfel, vei ajunge marginit de regrete.
Pierdem atunci cand alegem sa nu iertam, atunci cand purtam ura, ranchiuna.Pentru ca sufletul nostru devine de nerecunoscut...
Pierdem, suferim, dar ne continuam viata. Nu a zis nimeni ca e usor sa fii om, sa iubesti sau sa traiesti ca o jumatate. Nu vom reusi niciodata sa gasim raspunsurile perfecte la intrebarile noastre.Iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in alte limite,noi.
Nimeni nu va putea niciodata sa-ti promita ca cei dragi nu vor pleca de langa tine.
Dar tine-i aproape pe cei care au ales sa-ti fie alaturi indiferent de situatie.Asigura-te ca sunt constienti de sentimentele pe care le ai pentru ei.Si cel mai important: nu mai fugi dupa persoane care nu doresc sa cunoasca traseul spre viata ta! Pretuieste-i pe cei care au ales sa transforme viata ta ,in viata voastra.Oamenii pleaca,dar cei care conteaza cu adevarat,mereu vor ramane...