Merg pe strada si vantul ma cauta , ma arunca in mijlocul unei multimi de oameni nepasatori pe care ii privesc fara sa-mi pese macar.Nu observ nimic atipic in afara de chipul tau ce se izbeste de mine ,parca atat de ireal.Ma agat de aceasta imagine cu disperare si te privesc...te privesc rece, puternica ,indiferenta ,ca sa-ti arat ca tu m-ai invatat sa fiu asa. Mi-arunci inapoi o privire ce urla parca "Tu cine esti ?" .
Ai idee cum e macar sa privesti nepasatoare atunci cand ai vrea sa spui atatea lucruri ?
Contactul vizual ....un lucru atat de periculos...ascunde atata iubire,un gram de ura,un gram de indiferenta,regrete,reprosuri ,ascunde acel " Te iert.Iarta-ma.Hai sa invatam sa ne iubim din nou" pe care din pacate orgoliul nu te lasa sa-l spui.Contactul vizual.. te-ntoarce pe toate partile ,te cutremura ,iti rastoarna ziua,saptamana,luna,intreaga viata.
Te-ai intrebat vreodata cum poate o privire s-ascunda atata dor,atatea greseli,atata razbunare,orgoliu,tristete si in acelasi timp iubire?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu