Despre femeia adevarata

Nu stiu voi,dar eu iubesc apropierea asta dintre suflete,apropiere ce nu poate fi si nici nu trebuie explicata,felul in care oamenii se aprind unul dupa altul,fara a realiza macar.
O femeie va pune suflet intotdeauna in orice face.Nu vorbesc despre orice femeie,ci despre ea,femeia langa care tu ca barbat te-ai vedea petrecandu-ti zilele,nu numai noptile. Femeia adevarata,cea care este destul de matura pentru a isi accepta si transforma defectele,a carei frumusete izvoraste din incredere,mister si educatie.Femeia ce te farmeca prin eleganta gesturilor,cea care pe cat de serioasa este,nu uita sa fie copil atunci cand e nevoie.
Femeia ce se transforma total in preajma barbatului pe care il admira sau de care este indragostita.Cuvintele nu o mai asculta si capata un cu totul alt sens decat cel dorit de ea,privirea care te atinteste in ciuda tuturor eforturilor ei de a o ascunde,atingeri accidentale,palmele umede,intreg trupul ce ii tremura si mai mult ca sigur imaginatia ce ii fuge,vazandu-si deja viata langa tine.
Ea e femeia care nu se mai gandeste la cat de agitata pare in prezenta ta sau la cum ii sta astazi parul.Ea stie ca tocmai stangaciile acestea fac inceputurile sa fie atat de magice.Ea stie ca a simti e omeneste,nu se ascunde si nu ii e frica sa iti arate ce e inauntrul ei.
E femeia care stie ca a fi tu insuti ,asa,cu toate slabiciunile si stangaciile este cu siguranta cel mai atragator lucru.