Imi era teama de singuratate si uneori inca mai imi este.Doua parti diferite nu pot forma un intreg; chiar daca polii opusi se
atrag, au ceva in comun, si acest ''comun'' a disparut odata cu toate
sentimentele...cand am fost intrebata ce simt, si nu am stiut sa
raspund, am realizat ca siguranta cu care spuneam candva ''iubire'' nu
mai exista, si ca daca siguranta a disparut, nu mai are rost sa o caut
degeaba, in disperare.
Culmea este ca stiu exact ce imi doresc,si nu mai are nici o legatura cu unele persoane din viata mea.
M-am detasat de multe persoane in ultimul timp, oameni de la care pur si
simplu nu ma alegeam cu nimic, poate cu dureri de cap sau ganduri care
ma tulburau. Acum multi imi sunt oarecum indiferenti, ceea ce este bine,
pentru ca nu mai doare... Nimic nu mai doare acum, de fapt, totul
provoaca placere, satisfactie si fericire.Important este sa stii ce persoane trebuie sa pastrezi langa tine!
V-ati gandit vreodata cata greutate punem in vorbele pe care le
aruncam spre cei din jur? Pentru ca asta facem adesea, le aruncam. Fara
sa cantarim, fara sa evaluam daca nu cumva o sa ii spargem capul aluia
cand o sa-l loveasca un cuvant sau altul. Cumva, in mod ciudat si uneori
de neinteles, la fel de greu cantaresc cuvintele pe care nu le spunem.
Nu le mai spunem celor din jur ca ii iubim sau ca ii apreciem sau ca
sunt importanti pentru noi. Daca si-o iau in cap? Daca o sa aiba
asteptari gresite ulterior? In schimb, spunem mai usor lucruri negative,
parca ne vine mai la indemana sa ranim cu ceea ce spunem decat sa
mangaiem. Asa ca astazi zambesc si spun…
Voi ramane langa persoanele care imi aduc zambetul pe buze,voi ramane acolo si cand e soare,dar si cand ploua.In fiecare zi.In fiecare clipa.Exact langa.Umar la umar.Pentru ca e tot ce imi doresc acum .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu