.jpg)
Caci oamenii se schimba si sentimentele se schimba.Pana si ploaia se schimba, devine rece si greoaie.
Lasa ploaia sa-i spele sufletul si dorul.Și plouă, plouă, plouă… și să mai plouă… să nu se mai oprească vreun an.
duminică, 21 septembrie 2014
Ploua....
Caci oamenii se schimba si sentimentele se schimba.Pana si ploaia se schimba, devine rece si greoaie.
Lasa ploaia sa-i spele sufletul si dorul.Și plouă, plouă, plouă… și să mai plouă… să nu se mai oprească vreun an.
Poveste...
M-am asezat in mijlocul lumii ca sa inteleg mai bine,sa vad tot,sa patrund tot,sa ma umplu de energie.Am nevoie de energie,de lumina si iubirea pe care o emana ceilalti,caci nu mai am putere....Nu mai am putere sa ma lupt cu mine insumi,nu mai am putere sa ma invart in acest cerc vicios din care parca nu mai am scapare.Vreau sa-mi scutur sufletul de tot ce simt,tot ce regret.Simt ca ma topesc de neputinta si ca ma zbat intr-un cerc ce ma sufoca.Am fost intotdeauna o persoana careia i-a fost frica.Surprinzator,nu de tristete,ci de fericire! Poate pentru ca intotdeauna am dat totul si am pierdut totul.Problema mea cea mai mare este ca iti trebuie un curaj nebun ca sa alegi in viata.Fara indoiala,frica mea cea mai mare este frica de fericire.Un paradox in termeni si sensuri..Cum am ajuns sa simt fiori de teama atunci cand ma gandesc la fericire,cum am ajuns sa sufar de aceasta boala naprasnica a sufletului?
Din păcate, atât de mulţi dintre noi au avut parte tocmai de inversul fericirii încât, la un moment dat ne e şi teamă să ne mai gândim la asta. De fiecare dată când am încercat să-i simt aroma am primit lovituri grele. Veneam atat cu bratele ,cat si cu sufletul deschis catre ea apoi.., dintr-o dată, capul imi vajaia, oasele ma dureau si ma zbateam in noroiul în care am fost aruncata.M-am ridicat cu greu,speranta m-a scos din nou afara.Am vazut soarele si i-am multumit ca imi incalzeste sufletul.Dar s-a intamplat din nou.Cerul s-a prabusit peste mine.Si-atunci cum sa nu-mi fie teama de EA,de fericire?
Stau acolo in strada si vantul parca ma cauta,ma arunca in mijlocul unei multimi de oameni nepasatori pe care ii privesc fara sa-mi pese macar.Nu observ nimic atipic in afara de chipul tau ce se izbeste de mine ,parca atat de ireal.Ma agat de aceasta imagine cu disperare si te privesc...te privesc rece, puternica ,indiferenta ,ca sa-ti arat ca tu m-ai invatat sa fiu asa. Mi-arunci inapoi o privire ce urla de orgoliu.Tu n-ai idee cum e sa privesti nepasatoare,cand ti-ai dori sa spui atatea lucruri...Eu pot sa te mint prin deplina tacere,tu poti sa ma minti odata cu fiecare cuvant pe care il rostesti,dar privirile nu mint....Contactul vizual,un lucru atat de periculos si de misterios!Te-ntoarce pe toate partile,te cutremura,iti rastoarna ziua,saptamana sau intreaga viata.Te-ai intrebat vreodata cum poate o privire sa ascunda atatea?
Ok.Respir.Sunt calma sau cel putin imi doresc sa fiu.Inspir.Expir.Inspir.Expir.
Eu nu fug.Eu sunt puternica.Respir.Ma sufoc.Inspir.Expir.Ma zbat.Inspir.Expir.Ma omor singura.Inspir.Expir.Inspir.Ex
Sa te cunosti...
Reactionam diferit fata de persoane diferite,dar in situatii similare.Exista persoane care reusesc sa scoata din noi tot ceea ce este mai bun si altele care din contra aduc la suprafata tot ceea ce este mai rau si mai urat.Si-atunci in ce masura putem afirma ca am ajuns in punctul in care ne cunoastem?Cunoasterea de sine consta in ceea ce este in sufletul nostru sau in ceea ce oamenii din jur ne ajuta sa aducem la suprafata?
Se spune ca omul ajunge sa se cunoasca cu adevarat numai cand este pus sa se masoare cu obstacolele.
Se cunoaste omul chiar atat de bine pe el insusi?Ce va face in fata obstacolului?Va fugi sau va ramane si il va infrunta ?Fiecare eveniment din viata noastra ne ajuta sa ne cunoastem mai bine,sa ne descoperim esenta ,ascunsa acolo in adancul sufletului nostru.Poate ca in suflet purtam adevarate margaritare despre care nu vorbim niciodata si pe care nu le aratam nimanui.Poate ca nici noi nu stim inca despre ele.
Sa ai puterea sa te accepti asa cum esti:cu bune si cu rele,aceasta este calea catre cunoasterea de sine absoluta.
Si totusi ,de multe ori raman intrebari.Este posibil oare ca noi muritorii sa ne cunoastem in totalitate?Detinem oare destul timp pe aceasta lume pentru a duce la capat aceasta misiune? Raspunsul sta ascuns in noi si in capacitatea noastra de a ne intelege.
Cunoasterea si acceptarea de sine este privita ca o forma de renastere.Pentru ca ceva nou si bun sa se nasca,ceva vechi trebuie sa moara.Eu ma cunosc si ma accept pe mine!Dar tu?
marți, 15 aprilie 2014
Confesiunile diminetii
Se vede atunci cand o femeie iubeste si este iubita.Pe langa calitatile pe care incearca cu disperare sa le arate celui drag ,mai are una atat de mare : siguranta ca are un barbat pe care se poate baza.Siguranta bratelor in care se arunca cu atata incredere.O femeie iubeste fericirea ce zburda din ochii barbatului iubit atunci cand o vede aranjata,frumoasa,gata sa iasa in dreapta lui.O femeie iubeste cand realizeaza ca un barbat ar face orice pentru fericirea sa.Barbatul iubit are acest dar...te face sa te simti minunata in ciuda micilor defecte pe care ti le-a acceptat,te face sa te simti norocoasa ca ai fost aleasa dintre sutele de alte femei.O privire,un gest,un zambet ii este de ajuns,iubeste si poate muta din nou muntii din loc.
Sa o faci fericita,sa o iubesti cu adevarat,sa-i faci sufletul sa rada,sa o surprinzi si sa o pui pe primul loc,iar ea,femeia va avea grija de tine,te va iubi neconditionat,te va imbratisa atunci cand iti este greu,isi va face griji pentru tine,va avea rabdare,va invata sa fie mai buna pentru tine,te va asculta,te va ierta,va plange pentru ca te iubeste.
De un lucru trebuie sa nu te indoiesti....Daca o femeie a ales sa ierte,sa mearga pe un drum,va lua cu ea doar amintirile placute.Indiferent cat a pierdut ,femeia stie sa multumeasca vietii pentru ca a surprins-o din nou.
Rascolindu-si prin suflet,a inteles in sfarsit ca este pregatita pentru un nou inceput.Un inceput plin de incredere,fara regrete sau reprosuri.Ce-si mai doreste ea acum ? Sa se ascunda in bratele sufletului sau pereche si sa ramana acolo o vesnicie.
Sa o faci fericita,sa o iubesti cu adevarat,sa-i faci sufletul sa rada,sa o surprinzi si sa o pui pe primul loc,iar ea,femeia va avea grija de tine,te va iubi neconditionat,te va imbratisa atunci cand iti este greu,isi va face griji pentru tine,va avea rabdare,va invata sa fie mai buna pentru tine,te va asculta,te va ierta,va plange pentru ca te iubeste.
De un lucru trebuie sa nu te indoiesti....Daca o femeie a ales sa ierte,sa mearga pe un drum,va lua cu ea doar amintirile placute.Indiferent cat a pierdut ,femeia stie sa multumeasca vietii pentru ca a surprins-o din nou.
Rascolindu-si prin suflet,a inteles in sfarsit ca este pregatita pentru un nou inceput.Un inceput plin de incredere,fara regrete sau reprosuri.Ce-si mai doreste ea acum ? Sa se ascunda in bratele sufletului sau pereche si sa ramana acolo o vesnicie.
luni, 24 februarie 2014
Oameni si oameni
Sa porti un razboi psihologic cu o alta persoana poate sa fie pe cat de frumos,atat de dramatic.Vor exista intotdeauna oameni care ne vor privi in ochi si ne vor minti
fara rusine, oameni care nu cunosc adevaratul sens al prieteniei si al
iubirii, oameni pentru care nu conteaza cat de putin cei din jurul lor.Acesti oameni exista pentru a ne marca vietile cu experiente negative,
tocmai pentru a ne maturiza si a invata in cine trebuie sa ai
incredere si in cine nu. Acesti oameni te ajuta sa vezi mai bine, sa
intelegi mai bine, sa simti mai bine. Sa intelegi ca prietenia nu are
pret, ca iubirea este cel mai valoros lucru pe care il poti avea in
viata, ca si cei mai buni prieteni te vor injunghia pe la spate daca vor
avea ocazia.Mizeria umana poate atinge valente, dimensiuni si forme negandite, neinchipuite si nemasurabile .Oamenii ofera sentimente si cuvinte frumoase numai pentru interesele proprii.Raul poate lua forme multiple si nuante de griuri colorate. N-am inteles niciodata rostul lui si satisfactia pe care o poate aduce.
Mai usor pot sa inteleg un rau facut ca rasplata pentru un altul, ca
razbunare. Pana la un punct, e omenesc, iar tot ce este omenesc este de
inteles si de iertat. Insa un rau gratuit, intentionat,facut unui om care ti-a oferit un loc sincer si important in viata sa ma dezgusta total. Ma dezgusta pana in maduva oaselor oamenii care fac rau fara a regreta,oamenii care se joaca cu alti oameni fara a se uita in urma.Ma dezgusta oamenii care ii trateaza pe toti ceilalti cu superioritate,oamenii care refuza sa faca o schimbare in bine pentru cei dragi,oamenii care in a oferi sentimente sincere vad defapt un defect.Pentru ca nu-i asa?De ce sa renunti la orgoliu si duritate,la faima ta de barbat /femeie intangibil/a ?Pentru acesti oameni mai importanta e reputatia,imaginea de oameni duri,fara sentimente.Un barbat adevarat nu este cel care isi ascunde sentimentele,ci acela care stie sa si le arate.Un barbat adevarat face sacrificii,da explicatii,si toate astea numai pentru a ii face un bine si celei de langa el.Un barbat care se uita dupa prea multe femei,o va pierde cu siguranta pe cea care are ochi doar pentru el.Si nici macar atunci nu se va uita in urma,nu o va chema inapoi,pentru ca da....asta l-ar face sa para mai putin puternic.Barbatul adevarat e cel care isi recunoaste greselile,le indreapta si isi recastiga increderea.
Ceilalti .....dupa ce vor calca in picioare tot ,dupa ce vor trata totul cu indiferenta,dupa ce nu vor scoate un cuvant chiar si atunci cand tacerea e criminala,vor ramane cu el ,cu orgoliul acela prostesc.Vor ramane intr-o "perfecta" fuziune cu orgoliul ,mai singuri ca niciodata,mai nefericiti ca niciodata,mai jos ca niciodata,sperand ca orgoliul ii va imbratisa mai bine !
Ceilalti .....dupa ce vor calca in picioare tot ,dupa ce vor trata totul cu indiferenta,dupa ce nu vor scoate un cuvant chiar si atunci cand tacerea e criminala,vor ramane cu el ,cu orgoliul acela prostesc.Vor ramane intr-o "perfecta" fuziune cu orgoliul ,mai singuri ca niciodata,mai nefericiti ca niciodata,mai jos ca niciodata,sperand ca orgoliul ii va imbratisa mai bine !
luni, 3 februarie 2014
P.S: Sufletul meu nu e o gara !
Cum sa primesc pe cineva cu bratele larg deschise atunci cand simt ca nici macar nu ma vrea in viata sa?Din pacate,nu toate femeile pot fi pacalite cu zambete duioase si vorbe dulci.
Da,exista si femei care oricat de indragostite ar fi,sunt inzestrate cu gradul acela de maturitate care le permite sa priveasca si sa judece lucrurile obiectiv.
Mi-am irosit prea mult timp din viata cu oameni nesinceri si incapabili sa iubeasca si chiar nu am de gand sa o mai fac.Nu vreau sa mai plang pentru oamenii care nu stiu sa pretuiasca,sa respecte si sa daruiasca.Daca ofer TOTUL,vreau TOTUL in schimb!
M-am saturat sa astept in fata unor ziduri si sa imi limitez fericirea la o singura persoana.Sunt om si inevitabil gresesc.Gresesc atunci cand ma incapatanez sa imi fac loc in sufletele unor persoane care nu vor sa ma primeasca.Nici un om nu imi este dator sa imi ramana alaturi.Vreau langa mine oameni care au ramas acolo din propriile convingeri.
Ah,cat as vrea sa pot sa cred in oameni! Dar nu pot! Nu cred in oameni care nu au verticalitate,in oameni care se ascund! Nu cred in sentimente declarate,ci in sentimente demonstrate!
Stiu cine sunt si merit mult mai mult decat iubire cersita si dovezi ale ei.Merit mai mult decat oameni indecisi care ma hranesc cu promisiuni si iluzii.
Iubirea,la fel ca multe alte sentimente inaltatoare,trebuie simtita,nu ascunsa !
M-am încăpăţânat să mă cuibăresc în suflete neprimitoare şi
reci, pe care le credeam palate frumoase şi m-am trezit captivă în nişte
peşteri goale…
M-am încăpăţânat să mă cuibăresc în suflete neprimitoare şi
reci, pe care le credeam palate frumoase şi m-am trezit captivă în nişte
peşteri goale…
M-am încăpăţânat să mă cuibăresc în suflete neprimitoare şi
reci, pe care le credeam palate frumoase şi m-am trezit captivă în nişte
peşteri goale…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)