Te-ai obisnuit sa te minti singur si sa ii minti si pe ceilalti incat acum iti e greu sa faci diferenta intre minciuna si adevar, singurul moment de sinceritate absoluta fiind cel in care te inchizi in camera ta, singur pe intuneric si izbucnesti, cand toate minciunile pe care le inghiti in fiecare zi se lovesc violent de cei patru pereti, cand sentimentele tale stinse pentru ea iau foc si focul cuprinde perdeaua ta in dungi, cand frustrarile tale te imobilizeaza si simti ca iti e greu sa respiri, cand tristetea nu mai are loc si iti iese prin toti porii, cand iti ingropi fata in palme.In rest ramai acelasi, zambesti si razi, stralucesti in felul tau caracteristic.
Dar nu esti intreg si imbratisezi aparente. Nu esti bine, nu esti implinit. Ochii tai sunt calmi, dar in spatele lor vantul nu se opreste ....
:*
Implinirea...incepe sa devina o utopie in zilele noastre...din ce in ce mai multe persoane triste cu zambete false si cu priviri pierdute..
RăspundețiȘtergere