Avem nevoie de altii pentru a fi noi insine?

Avem nevoie unii de alţii şi mai mult suntem responsabili unii pentru alţii.Fiecare persoană ce trece prin viaţa omului îşi lasă o oarecare amprentă asupra să şi îşi are rolul în formarea acestuia că om.

Intimitatea,lipsa comunităţii pare mai degrabă singurătate decât sentimentul de "a fi tu însuti".Se poate spune prin urmare că omul este el însuşi împreună cu ceilalţi,cu toate bucuriile,plăcerile,speranţele,dorinţele,frustrările şi constrângerile ce însoţesc condiţia omului de fiinţa umană.

Omul este rebelul aflat în căutarea sinelui,a feţei lui adevărate.Omul rebel este omul gata să arate lumii cine este,să arunce toate măştile,toate caracterele prefabricate.Şi dacă omul este iubit sau condamnat,respectat sau huiduit ,lui îi este indiferent,pentru că "a fi tu însuti" este cea mai mare binecuvântare a existenţei.

A fi tu însuti presupune conştientă,înseamnă să fii conştient de tine însuti,de faptul că exişti,de lucrurile pe care le faci şi motivele pentru care le faci în acel mod,înseamnă să-ţi creezi fiinţa conform celor mai înalte ideei şi principii despre fiinţa umană,viaţa şi univers.

Este un act de curaj să fii tu însuti,pentru că este dificil să renunţi la dorinţele pe care alţii le-au implementat deja în tine.Aristotel numea omul "un animal social",încercând să scoată în evidenţă nevoia continuă a omului de a comunică ,de oameni pe care să îi aibă drept model sau din contra de oameni de la care să înveţe ce să nu facă.Omul este făcut în mod natural pentru a trăi în comunitate şi doar în cadrul acesteia se poate realiza complet.

Ce am deveni noi oamenii fără cei care ne cresc,cei care ne educa?Cât de puţine din multitudinea de sentimente ne-ar fi cunoscute ,dacă am trăi singuri ?Cum am cunoaşte milă,prietenia,dragostea,când acestea sunt făcute pentru a fi trăite în doi ?

Nici unul din oamenii care trec prin viaţa noastră nu trec din pură întâmplare.Omul este cea mai apropiată creatură de Creeatorul sau.Astfel,cu siguranţă fiecare persoană ne-a fost trimisă cu un scop clar.

Hai să învăţăm să ne formam fiinţa şi viaţa noi înşine,dar să lăsăm Divinitatea să-şi joace rolul ei în scrierea poveştii.Să învăţăm să-i respectăm pe cei de lângă noi!