Ne temem sa ne indragostim atunci cand ne maturizam , pentru ca bineinteles nimeni din jur nu ne indeamna sa ne lasam raniti din nou,in speranta ca poate de data aceasta vom invata ceva.Un om este nebun cand face acelasi lucru iar si iar ,asteptand rezultate diferite.Ne scuzam spunandu-ne ca nu avem energia necesara pentru o asemenea nebunie,ca nu avem destul timp,destula incredere.Nimeni nu are timp si curaj destul pentru un nou inceput,dar tocmai atunci cand nu ne asteptam se intampla lucrurile cele mai frumoase.
Noua oamenilor ne este teama in primul rand de noi insine,de sentimentele noastre,de faptele noastre pe care nu intotdeauna suntem dispusi sa ni le asumam.Cum m-as putea eu descurca cu dragostea cand mie imi este atat de frica sa simt
? La asta ne gandim cu totii...Dar tocmai atunci cand uitam sa mai gandim,adunam cele mai frumoase amintiri.
Noi femeile,ingramadire ,de haos,de contradictii,chiar si atunci cand e prea frumos, prea neasteptat,cand prea e tot ce-am cautat ,avem tendinta sa fugim.Avem o perspectiva pesimista asupra viitorului tocmai din cauza ocaziilor pe care le-am ratat sau a suferintelor pe care le-am adunat pana acum.De ce sa ne ascundem la nesfarsit sentimentele? Hai sa le lasam , sa le acceptam,sa lasam lucrurile sa se indrepte singure pe drumul cel bun ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu